Partidul nostru este susţinut de conducerea Federaţiei Ruse. Noi nu vom schimba parcursul nostru. Am adoptat decizia de susţinere pentru Irina Vlah, întrucît în ea au încredere nu doar locuitorii Găgăuziei, ci şi partenerii externi. Eu, ca femeie, am activat în calitate de ministru al finanţelor, de prim-ministru. Am reuşit atunci să salvăm ţara de la default. Pot afirma, fără echivoc, că femeile pot face ordine în ţară.
Нашу партию поддерживают в руководстве Российской Федерации. Мы со своего курса не свернем. Нами было принято решение о поддержке Ирины Влах, поскольку ей доверяют не только жители Гагаузии, но и наши зарубежные партнеры. Мне, как женщине, довелось работать и министром финансов, и премьер-министром. Нам тогда удалось оттянуть страну от дефолта. Однозначно могу сказать, что женщины могут навести порядок в стране.
Stranie declaraţie, care partidul nostru? Liderul PSRM, Igor Dodon, subliniază cu insistenţă că Zinaida Greceanîi nu este membru al PSRM, deci nu poate vorbi în numele formaţiunii. În acest sens, la fel de straniu este că Zinaida Greceanîi a devenit preşedinte al fracţiunii parlamentare a PSRM, fără a fi membru al formaţiunii. Există totuşi ceva ce leagă foarte strîns politicianul independent, Zinaida Greceanîi, de PSRM. În acest sens, se presupune că întîlnirea protocolară pre-electorală din toamna anului 2014 cu Vladimir Putin a avut-o anume Zinaida Greceanîi, iar Igor Dodon a avut calitatea de simplu asistent, dar foarte promiţător. La urma urmei, cine ştie ce relaţii există între ex-premierii Republicii Moldova şi cei ai Federaţiei Ruse? A propos, “euro-integraţioniştii” au venit la guvernare după cooperarea strînsă şi stabilirea relaţiilor speciale dintre cei doi ex-premieri. La fel s-a întîmplat şi în cazul relaţiilor dintre Vladimir Putin şi Victor Yanukovici. Probabil, cîndva această enigmă va fi descifrată şi opinia publică va afla conţinutul ei.
Economia noastră depinde de piaţa de desfacerea a Federaţiei Ruse. Va exista export — vor veni banii în buget. Noi deja soluţionăm această problemă, săptămîna trecută 4 întreprinderi din Găgăuzia au primit acceptul pentru exportul merelor în Rusia. Programul nostru prevede deschiderea în regiune a 11 întreprinderi cu capital rusesc. Astfel, vom avea posibilitatea să transformăm Găgăuzia într-o regiune dezvoltată.
Наша экономика во многом зависит от рынков Российской Федерации. Будет экспорт — будут деньги в бюджете. Мы эту проблему уже решаем, на прошлой неделе 4 предприятия из Гагаузии получили разрешение на ввоз яблок в Россию. Наша программа предусматривает открытие в регионе 11 предприятий с российским капиталом. У нас есть возможность превратить Гагаузию в развивающийся край.
În mod cert, piaţa rusească este foarte importantă în general pentru Republica Moldova şi pentru Găgăuzia. Nimeni nu a intenţionat să renunţe la piaţa Rusiei. Dimpotrivă, Rusia a impus un embargou pentru produsele moldoveneşti, inclusiv cele găgăuze. Motivul fiind unul pur politic, de exercitare a presiunii asupra Republicii Moldova, pentru a o face să renunţe la asocierea cu UE. Presiuni similare s-au exercitat şi asupra Ucrainei şi Georgiei. Şi acest lucru a fost recunoscut public de către prim-vicepremierul rus, Dmitrii Rogozin. Şi aici este momentul invocării dublelor standarde de către Federaţia Rusă care, pe de o parte, insistă că este promotorul doctrinei “democraţiei suverane” ce nu admite ingerinţe din exterior la adoptarea deciziilor, iar pe de altă parte, exercită presiuni asupra “partenerilor strategici” din cadrul CSI pentru ca aceştia să procedeze aşa cum îi convine Rusiei şi nu potrivit propriei voinţe a guvernelor suverane.
Serghei Evghenievici Narîşkin [preşedintele camerei inferioare a Parlamentului Rusiei] este foarte bine informat despre situaţia din Găgăuzia. Conducerea Rusiei intenţionează să ne ajute, dar pentru aceasta au nevoie de un partener de încredere. Săptămîna viitoare vom avea o întîlnire şi cu preşedintele Sovietului Federaţiei (camera superioară a Parlamentului Rusiei) Valentina Matvienko. (…) Guvernatorul Găgăuziei este o figură, care nu trebuie să se ocupe de politică. Guvernatorul trebuie să muncească, suflecîndu-şi mînicile. Astăzi dependenţa bugetară de centru atinge cifra de 70%. Noi trebuie să dezvoltăm economia şi să avem un buget autosuficient.
Сергей Евгеньевич Нарышкин очень хорошо проинформирован о ситуации, которая сложилась в Гагаузии. Руководство России намерено нам помогать, но для этого им нужен надежный партнер. На следующей неделе у нас также будет встреча с председателем Совета Федерации Валентиной Матвиенко. (…) Башкан Гагаузии — это фигура, которая не должна заниматься политикой. Он должен работать, засучив рукава. Сегодня дотационная зависимость региона от центра достигла 70 процентов. Нам нужно развивать экономику, и иметь самодостаточный бюджет.
Dacă ar fi aşa cum spune Irina Vlah, atunci ea ar fi trebuit să condamne organizarea referendumului ilegal, iniţiat de către Guvernatorul actual al Găgăuziei, Mihail Formuzal, ea însă l-a susţinut. Apoi, preşedinţii celor două camere ale Parlamentului Federaţiei Ruse sunt politicieni sau administratori, care rezolvă probleme concrete privind cooperarea economică? Ceva nu se leagă bine în doctrina Irinei Vlah de guvernare a Găgăuziei.
În timpul campaniei electorale parlamentare eu eram convinsă că PCRM va urma prevederile propriului program şi va pleda pentru aderarea la Uniunea Vamală. Eu am îndemnat alegătorii să nu voteze pentru partidele alianţei de guvernare, dar în consecinţă conducerea PCRM a adoptat decizia de a se uni cu democraţii şi liberal-democraţii. Eu, la fel ca şi toţi locuitorii Găgăuziei, nu pot să fiu de acord cu aceasta.
Во время предвыборной кампании я была уверена, что ПКРМ будет следовать своей программе, и будет отстаивать идею вступления в Таможенный союз. Я призывала избирателей не голосовать за партии правящего альянса, но в итоге руководство ПКРМ приняло решение объединиться с демократами и либерал-демократами. Я, как и все жители Гагаузии, не могу с этим согласиться.
Explicaţie dificil de înţeles. Pe alegătorii din Găgăuzia îi putem înţelege, ei nu au votat masiv pentru PCRM, aşa cum obişnuiau s-o facă anterior. Irina Vlah se afla tocmai pe platforma PCRM cînd alegătorii găgăuzi se deziceau de PCRM, deci alegătorii sunt mai perspicace decît doamna deputat şi candidat. Cei drept, deputat din partea PCRM, iar candidat deja din partea PSRM.
Nu accept o evoluţie care conduce spre un parteneriat, alianţă, cooperare a unui guvern minoritar cu PCRM. Am considerat că rămîn convins că au existat toate posibilităţile ca în Republica Moldova să existe o majoritate parlamentară stabilă. Cînd la alegeri au învins formaţiunile pro-europene — PLDM, PD, PL. (…) Mă consider un tehnocrat. Nu am fost membru al unui partid politic. Nu am fost membru al PLDM cu toate că am reprezentat acest partid la guvernare şi am acceptat să fiu candidat. Am făcut campanie promovînd valorile care le-am împărtăşit cu cei din PLDM. Acest rezultat nu corespunde viziunilor mele şi nu corespunde cu aşteptările simpatizanţilor PLDM şi am să îmi îndeplinesc mandatul în calitate de deputat neafiliat.
Este onorabil să de detaşezi de cei care manevrează periculos pentru a rămîne afiliat celor care te-au votat.
Sper că la baza acestei decizii nu este acelaşi raţionament care a stat la baza părăsirii PCRM de către Dodon, Greceanîi şi cine a mai plecat. Dar voi ştiţi ce a stat la baza deciziei voastre la părăsirea PCRM.
Pentru a face astfel de afirmaţii pline de sens este necesar să cunoşti adevăratele cauze ale părăsirii de către Dodon şi Greceanîi a PCRM. O versiune a fost cea înaintată de Renato Usatîi, care pretindea că ar fi fost persoană de încredere a dlui ex-prim-ministru, Vlad Filat. Sub acoperirea sloganului — “Puterea e în adevăr”, Renato Usatîi afirma că a stat în preajm locului în care Vlad Filat i-ar fi transmis lui Igor Dodon suma de $600 mii pentru părăsirea PCRM şi votarea candidaturii AIE la funcţia de şef al statului. La 15 octombrie 2013, Vlad Filat a declarat că Renato Usatîi l-a calomniat şi că va trebuie să răspundă în faţa judecăţii. Ne se cunoaşte cu certitudine dacă Vlad Filat şi-a onorat promisiunea de a-l acţiona în judecată pe Renato Usatîi, precum nu se ştie cînd va avea loc judecata în eventualitatea că Vlad Filat s-a adresat justiţiei pentru a-şi apăra bunul nume şi demnitatea.
Ne amintim de bravada lui Filat la începutul acestei sesiuni, cînd ne-a spus să fim atenţi ca să nu pierdem colegi, dar acum vrem să vă spunem că dvs. nu aţi fost atent în pierderea colegilor din echipă şi vă urăm succes în continuare în pierderea colegilor.
Adevăr spune proverbul — nu săpa groapa altuia, că s-ar putea să cazi în ea. Ce i-a prezis Vlad Filat lui Igor Dodon, i s-a întîmplat chiar lui. Domnul Dodon însă nu trebuie să se bucure, fiindcă pînă la alegerile prezidenţiale mai e un an, iar domnia sa, alături de doamna Greceanîi, s-au rupt din PCRM exact în ajunul alegerilor prezidenţiale din toamna anului 2011. Aşa că cei care au motivat părăsirea grupului Dodon-Greceanîi din PCRM, ar putea replica succesul în cazul eventualei ruperi a unui grup din PSRM-ul lui Dodon.
Analiza lui [Vlad Filat] a fost că e nevoie de mers pe calea cedării acţiunilor statului, era nevoie de o capitalizare urgentă, deşi ulterior am constatat că breşa era mult mai mare, de cîteva miliarde de lei. Recomandarea lui a fost diminuarea pachetului statului, ceea ce ar fi atras o altă bancă care să preia BEM şi să se schimbe managementul. (…) Eu, venind în funcţie fără cunoştinţe vaste, nu m-am opus… Dacă m-aş fi opus şi lucrurile mergeau oricum rău, trebuia să-mi asum responsabilitatea. S-a întîmplat un jaf de proporţii, trebuie să tragem concluzie din asta, fenomenul se poate extinde. Nu voi face niciun fel de acuzaţii pe acest dosar complicat. Să ne spună experţii străini cine şi cît a furat.
În mod normal, trebuiau consultaţi experţii în domeniu şi nu liderul propriului partid, care oricînd va afirma că nu ocupa nicio funcţie oficială în momentul “jafului”.
Sunt cel mai interesat să se facă lumină în aceste dosare şi pe acest motiv am insistat să vină aceşti experţi din străinătate să facă anchete [compania Kroll]. Din păcate nu am sesizat un entuziasm prea mare din partea instituţiilor noastre. Sper că compania străină va pune presiune şi entuziasm pe instituţiile noastre. (…) Din păcate noi nu avem experţi de calitate, care să facă analiza sistemului bancar. Dar nu ai cum să ascunzi o asemenea situaţie, pentru că sunt tranzacţii transnaţionale, din cîte am înţeles. Investigaţia din afară ne poate ajuta, dar instituţiile din ţară trebuie să fie cele care să manifeste entuziasm. Iar cel mai important este că această companie are cea mai mare rată de recuperare a banilor.
Păcat că s-a ajuns la situaţi cînd un ex-prim-ministru poate conta doar pe propriul cuvînt de onoare şi pe calitatea investigatorilor străini. Pînă se va face lumină prin intermediul companiei Kroll, opinia publică se inspiră din analiza fulger a expertului economic George Scarlat.
Noi am semnat un acord de cooperare cu regiunea Moscovei. Scopul nostru este ca fiecare localitate din Găgăuzia să-şi găsească o localitate înfrăţită în Rusia. Noi avem susţinere serioasă în Rusia. Noi am coordonat toate problemele referitoare la deschiderea a 10 întreprinderi comune în Găgăuzia. De ieri, în toate birourile noastre electorale se recepţionează documentele cetăţenilor pentru depăşire impedimentelor pentru intrarea pe teritoriul Rusiei.
Мы подписали соглашение о сотрудничестве с Московской областью. Наша цель заключается в том, чтобы каждый населенный пункт в Гагаузии обрел своего побратима в России. (…) У нас есть серьезная поддержка в России. Мы согласовали все вопросы относительно открытия 10 совместных предприятий в Гагаузии. Со вчерашнего дня в моих предвыборных штабах принимаются документы для снятия запретов для въезда в Россию.
Aşa se apucă “taurul de coarne”, se soluţionează probleme concrete, în interesul cetăţenilor. Totuşi, rămîne neclar care este calitatea Irinei Vlah în cadrul acordurilor semnate. A doua întrebare ţine de comportamentul autorităţilor Federaţiei Ruse — au de gînd acestea să coopereze cu un candidat anume sau cu oricare candidat care va fi susţinut de alegătorii găgăuzi? Federaţia Rusă, în calitate de stat inventator şi promotor al doctrinei “democraţiei suverane”, consideră aplicarea acesteia drept un bun general aplicabil, inclusiv şi în cadrul Republicii Moldova, sau este ceva exclusivist, pentru utilizarea doar de către Rusia.
Am luat decizia de a demisiona din funcţia de prim-vicepreşedinte al PLDM, de a mă retrage din partid şi din fracţiunea parlamentară a partidului, începînd cu ziua de astăzi [26 februarie 2015]. Fac acest lucru, pentru ca proiectul meu politic şi al unei bune părţi a alegătorilor PLDM nu mai coincide cu acţiunile din ultima perioadă ale formaţiunii; pentru că PLDM şi-a pierdut identitatea, ajungînd captiv unor interese de grup şi al poftelor lui Vladimir Voronin şi PCRM. Pentru că PLDM a ajuns să numească şi să revoce oameni în Guvern în funcţie de indicaţiile primite de la comunişti.
Părăsesc PLDM pentru că, din votul atît de unanim al conducerii partidului pentru o alianţă cu comuniştii, am înţeles că s-a pierdut contactul cu membrii şi simpatizanţii partidului, care au fost trădaţi, iar votul lor a fost folosit şi tranzacţionat într-un mod inacceptabil. Între disciplina de partid, greşit înţeleasă de unii, şi respectul faţă de simpatizanţii PLDM, am ales sa fiu indisciplinat şi să merg mai departe împreună cu cei care ne-au votat ca să modernizăm Moldova, nu să o punem la cheremul comuniştilor.
În prezent, societatea moldovenească asistă la convergenţa intereselor principalelor clanuri politice din aşa zisa coaliţie camuflată PLDM-PDM-PCRM. Există şi rădăcini comune ale celor trei clanuri. PCRM-ul lui Vladimir Voronin este succesorul Partidului Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti din perioada sovietică. PDM este unul din succesorii direcţi ai Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), formaţiune a ex-nomenclaturii comuniste colhoznice. La rîndul său, PLDM este o emanaţie directă a PDM, întrucît liderul PLDM, Vlad Filat, a fost format în PDM şi s-a despărţit de acesta în 2007, exact aşa cum în 1997 s-a despărţit de PDAM Dumitru Diacov, fondatorul PDM. Actualii lideri ai PDM — Vlad Plahotniuc şi Marian Lupu, au devenit influenţi alături de PCRM lui Vladimir Voronin. Este lesne de înţeles că toate aceste persoane nu au fost şi nu sunt marcate de antagonisme ideologice sau doctrinare, ci de interese, care anterior erau antagoniste, iar în prezent sunt pur şi simplu convergente, din considerente conjuncturale. În aceste circumstanţe, plecare lui Iurie Leancă din PLDM şi lansarea unui proiect politic nou apare ca o reiterare a moravurilor politice moldoveneşti. Este adevărat că la fel ca şi în cazul lansării PLDM, noul proiect este legat de o nouă speranţă că iată de această dată totul va fi altfel, aşa cum se cuvine. Din păcate, pînă în prezent dezamăgirile au fost constante, aşa că chiar dacă se înfiripează o nouă speranţă, oricum nu există nicio certitudinea că acesta se va consolida într-un proiect politic autentic.
Plecarea oricărui coleg este una regretabilă. Dar, indiferent ce s-ar spune, vreau să-i mulţumesc domnului Leancă pentru activitatea depusă. În ceea ce mă priveşte, eu voi continua să comunic cu dumnealui. Sper că Iurie Leancă va susţine şi de acum încolo angajamentele pentru implementarea Acordului de Asociere şi rezolvarea problemelor curente din ţară. (…) Pe tot parcursul mandatului de prim-ministru, a avut tot sprijinul din partea întregului partid. Iurie Leancă a fost implicat deplin în procesul de negocieri [privind constituirea coaliţiei de guvernare]. Poate singurul lucru pe care nu l-am reuşit este să asigurăm funcţia de prim-ministru, însă sunt convins că dumnealui va avea curajul să recunoască că nu de noi a depins, iar noi i-am oferit tot sprijinul necesar.
Acceptarea constituirii coaliţiei minoritare, bazate de calculul reflexelor PL şi dependente de mofturile PCRM-ului, a reprezentat garanţia aproape sigură că Iurie Leancă nu va fi învestit în funcţia de prim-ministru. Exprimarea regretelor în astfel de situaţii este inoportună, fiindcă este vizibil lipsită de sinceritate.
Suntem de acord cu multe lucruri pe care le-a declarat domnul Leancă, însă întrebarea PL este de ce Iurie Leancă nu a vorbit mai devreme despre aceste lucruri. La fel, ne pare rău că Leancă a votat alături de PCRM conducerea parlamentului. (…) Este alegerea dumnealui de a face această platformă politică şi îi dorim succes. Ne pare rău de faptul că actuala guvernare a exclus elementul pro-european — Partidul Liberal, şi ne pare rău că a fost exclus elementul pro-european — Iurie Leancă.
Exprimarea părerilor de rău este apanajul celor neputincioşi. Vorba e că comportamentul PL este uşor de prognozat, fiindcă este bazat pe cunoaşterea reflexelor liderului formaţiunii. Sigur că atît timp cît făcea parte din garnitura PLDM, Iurie Leancă s-a comportat pornind de la interesele politice ale propriei formaţiuni, impuse de disciplina de partid. Cînd “s-a rupt aţa” Iurie Leancă şi-a schimbat şi comportamentul, de aceea, a-l întreba pe Iurie Leancă de ce nu a procedat aşa cum îi convenea PL-ului este, de fapt, un fel de a-i spune “ai fost tras în ţeapă, aşa îţi trebuie”.
Este o decizie a domnului Leancă. Sper că va fi una bună.
Preşedintele de onoare a PDM este în drept să spere că decizia lui Iurie Leancă de a părăsi PLDM va este una bună. Vorba e că în 2007 ex-vice-preşedintele PDM, Vlad Filat, a decis să părăsească formaţiunea, constituind PLDM. Proiectul PLDM a fost unul de succes, iar în 2015 acesta a format o coaliţie cu PDM, asumîndu-şi întreaga răspundere pentru guvernarea Republicii Moldova. Deci, a avut loc o despărţire pentru a se reuni. Societatea moldovenească este în drept să se mîndrească de capacitatea de manevrare a politicienilor autohtoni, dar cel mai important lucru este că acum ştie cine poartă întreaga responsabilitatea pentru ceea ce se întîmplă în ţară.
Declaraţiile domnului Leancă, probabil, sunt influenţate de anumite emoţii şi dezamăgiri pe care le are dumnealui. (…) Respectiv, nu ştiu cînd domnul Leancă a fost mai sincer — atunci cînd a venit cu flori la monumentul lui Lenin, sau acum, cînd face astfel de speculaţii. Sunt declaraţii despre dezamăgirile pe care le are domnul Leancă în interiorul partidului, despre partid.
Domnul Reşetnicov ţinteşte bine în sinceritatea domnului Leancă pentru că el, alături de PCRM, au trecut cu brio testul de sinceritate în raport cu PLDM şi PDM. Pentru aceasta a fost nevoie de o “revoluţie de catifea” cu durata de peste cinci ani. Revoluţia în cauză a avut menirea să-i transforme pe foştii “uzurpatori ai puterii de stat”, care au “furat la 7 aprilie 2009 victoria electorală a PCRM prin lovitură de stat” în politicieni credibili, învestiţi la guvernare cu votul “opoziţie constructive” — PCRM. Toată sinceritatea dlui Reşetnicov şi a PCRM este condensată şi concentrată în acest constructivism.
În timp scurt, voi iniţia un proiect politic ce va fi construit şi finanţat în modul cel mai transparent prin contribuţia cetăţenilor, nu din bani cu provenienţă neclară sau chiar dubioasă. Cîţi bani vom reuşi să strîngem, atîţi vom cheltui. Personal, nu am bani să susţin un partid, dar nici nu cred că un partid trebuie să cheltuiască milioane de euro pentru pomeni electorale şi pentru achiziţionarea de grupuri media pentru propagandă. Un partid poate fi creat şi susţinut cu o sumă mult mai mică decît ceea ce fac unele partide astăzi. Şi cred că prin consistenţa programului politic pe care îl vom avea, şi prin adaptarea la agenda reala a cetăţenilor, vom reuşi să avem expunerea publică necesară în presa liberă, fără instrumente de propagandă. Odată cu formarea partidului, vom lansa şi o campanie de atragere a finanţării necesare, pentru a activa în mod decent şi transparent, pentru a face o politică de calitate şi pentru cetăţeni. Sper într-un sprijin cît mai larg din partea celor care îşi doresc să existe un altfel de proiect politic — un partid care să nu fie dependent de grupări de interese şi de finanţări neclare.
Finanţarea proiectelor politice este un subiect extrem de important. În Republica Moldova, din păcate, competiţia politică se dă între clanuri pentru acces la pîrghiile puterii pentru a se îmbogăţi. Cetăţenii sunt în drept să numească formaţiunile politice clanuri şi nu partide, întrucît finanţarea acestora este absolut obscură, fiind o “investiţie” a liderilor acestora cu scopul de a stoarce ulterior profituri înzecite. Este pur şi simplu curios ce va reuşi să schimbe Iurie Leancă în acest domeniu. Dar, putem admite că va fi deja un succes al lui Iurie Leancă dacă va reuşi să ţină finanţatorii proiectului său politic departe de instituţiile statului.
De facto, am asistat la oficializarea unui parteneriat politic între PLDM, PD şi PCRM. Şi nu vorbim de un simplu vot, ci de înţelegerile şi jocurile de culise făcute înaintea acestuia. Este o abordare ce ne arată că cele trei partide ar putea avea un plan netransparent legat de viitorul Republicii Moldova. Iar astăzi, după ce am văzut cum au evoluat de facto lucrurile, putem spune ca PLDM şi PD au făcut o înţelegere premeditată cu PCRM, că nu au dorit de la bun început o alianţă pro-europeana, optînd pentru una de interese, comodă, cu un guvern care să execute toate comenzile politice primite. (…) Oamenii nu au votat PLDM pentru ca acest partid să se arunce în braţele lui Voronin şi să depindă de comunişti în tot ceea ce face, pentru ca Voronin să decidă care ministru din partidul nostru să fie în guvern şi care nu. Noi nu le-am promis oamenilor o guvernare dependenta de PCRM — un partid-cameleon care a fost pro-european, apoi antieuropean, acum iarăşi este pro-european şi cine ştie ce mai urmează.
De facto, proiectele politice din Republica Moldova sunt business-proiecte. Acţionarii sau grupurile de acţionari majoritari îşi aleg partenerii de business pornind de la anumite calcule şi estimări a beneficiilor. În AIE-1 şi AIE-2 PL a provocat dureri de cap partenerilor din PLDM şi PDM. După seria de conflicte din 2013, PL s-a adresat Curţii Constituţionale pentru a nu mai admite revenirea liderului PLDM, Vlad Filat, în funcţia de prim-ministru. PL a provocat dureri de cap PDM prin adresările la CC privind limba română şi neutralitatea Republicii Moldova. Liderul PDM a promis chiar să convoace un referendum referitor la denumirea limbii oficiale. Evident, a uitat de promisiunea publică, dar nu uitat de disconfortul provocat de PL prin subminarea clişeelor dragi PDM. Iurie Leancă nu se înscria în nici un fel în structura creată de cei “trei Vlazi”, de aceea a şi fost înlăturat, respectîndu-se aparenţele — PLDM l-a înaintat la funcţia de prim-ministru, iar PCRM nu l-a votat.
Miza finală nu a fost doar ca eu, care bănuiesc că eram incomod pentru cineva, să nu rămîn premier. Miza finală a fost o alianţă de interese cu PCRM — un partener comod pentru cei care nu doresc o veritabilă reformare a justiţiei şi o luptă eficientă cu corupţia; cei care vor să îngroape adevărul despre jaful de la BEM, să controleze politic instituţiile statului, iar Republica Moldova să evolueze în direcţia ce serveşte intereselor pe care le au ei, nu cetăţenii.
Dacă politica este business, iar în Republica Moldova anume aşa şi este, atunci ipoteza dlui Leancă privind interesul “îngropării adevărului despre jaful de la BEM” este justificată.
De fapt, desemnarea mea [pentru funcţia de prim-ministru] a avut doar rolul de a fi creată aparenţa respectării angajamentelor faţă de electoratul PLDM şi faţă de partenerii externi. Mai corect era să nu fiu desemnat, dar să se facă alianţă cu PL — eu eram dispus să accept şi asta, dacă mi s-ar fi propus. Am susţinut, la partid, şi candidatura lui Chiril Gaburici la funcţia de prim-ministru — decizie pe care, astăzi, unii încearcă să o prezinte drept un comportament “straniu”. Nici vorba, am avut un comportament chiar foarte clar — am dorit să dau semnalul că nu insist ca eu să fiu premier, că accept ca altcineva să fie desemnat de partidul din care fac parte, chiar dacă am fost victima unei lovituri pe la spate. Dar am anunţat ca în Parlament voi susţine acest candidat doar dacă va exista majoritatea parlamentară PLDM-PD-PL, că nu îmi voi da votul pentru combinaţiile subterane făcute cu comuniştii.
Omul poate fi potrivit pentru o anumită funcţie în dependenţă de circumstanţe. Dacă circumstanţele nu întrunesc parametrii necesari — o coaliţie majoritară clară, atunci este lesne de înţeles nedorinţa de asumare a responsabilităţii pentru plonjarea unei persoane într-un mediu pe care nu-l controlează, mai cu seamă cu lucrurile fuseseră aranjate în avans în altă configuraţie, cu participarea celor “trei Vlazi”.
Ştiu că se aşteaptă multe răspunsuri şi dezvăluiri de la mine, scopul meu însă nu este să spăl rufele în public. În acelaşi timp, înţeleg nevoia societăţii de a fi clarificate anumite lucruri, inclusiv situaţia de la BEM şi de la Aeroport. Ştiu că sunt obligat să fac anumite clarificări pentru a putea merge înainte şi vă asigur că le voi face la momentul potrivit, atunci cînd va exista o dezbatere veritabilă pe tema aceasta şi nu una cu acţiuni mimate.
Aştept cu nerăbdare finalizarea anchetelor pe care le-am solicitat chiar eu, pentru ca societatea să vadă cine a fost beneficiarul furtului de la BEM şi să facă presiune pentru recuperarea prejudiciului şi atragerea la răspundere a vinovaţilor. Iar această anchetă nu trebuie să vizeze doar perioada recentă, ci întreaga perioadă de cînd a început jaful de la BEM. Fără a clarifica acest subiect extrem de grav şi de sensibil, Moldova nu are nici o şansa să meargă înainte, să fie credibilă în relaţia cu partenerii externi.
Identificarea beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai jafului de la BEM este chezăşia succesului noului proiect politic al lui Iurie Leancă. Doar clarificarea acestor lucruri poate fundamenta serios necesitatea unui proiect politic nou. Tocmai din aceste considerente pot exista temeri întemeiate că lucrurile vor fi muşamalizate, iar în locul identificării adevăraţilor vinovaţi vor fi desemnaţi ţapii ispăşitori.
Lui Vlad Filat îi transmit că, deşi suntem pe drumuri total opuse, cîta vreme va înţelege să respecte alegerea mea şi a colegilor mei, în mine va avea un partener de discuţii deschis. Am făcut multe lucruri bune împreună cîndva şi eu mai cred că, dacă va dori, se poate întoarce la cei care l-au votat, la proiectul care l-a definit ca om politic — un om care a promis o Moldova Europeana şi modernă, fără Voronin şi fără comunişti. Pe ceilalţi colegi din conducerea PLDM îi îndemn să nu se lase antrenaţi în lupte stupide contra mea şi a celor ce mă vor urma, să nu se lase folosiţi, pentru că va veni momentul în care vor înţelege, că şi mine, capcana în care au fost atraşi şi vor regreta că s-au lăsat tîrîţi în războaie ce nu erau ale lor.
Acest gen de avertizări sunt de prisos şi scot în evidenţă, mai degrabă, o frică de o eventuală confruntare directă cu cei care au făcut imposibilă rămînerea lui Iurie Leancă în PLDM. Or, o astfel de confruntare iniţiată de PLDM-işti putea fi cel mai bun pretext natural pentru evidenţierea necesităţii părăsirii PLDM şi a calităţii deosebite a noului proiect politic, lansat de Iurie Leancă.
PLDM nu va accepta nicio abatere de la parcursul european, de la implementarea Acordului de Asociere şi a celui de Liber Schimb. Astăzi, pentru a oferi un viitor european, trebuie să luptăm cu corupţia, să asigurăm o creştere economică şi ieşirea din stagnare, să asigurăm stabilitate în sistemul financiar-bancar. Suntem interesaţi de elucidarea şi investigarea imparţială a situaţiei de la BEM şi Aeroport.
Corupţia este generată în principal anume de partidele aflate la guvernare, care au transformat politică în business. De aceea, afirmaţiile despre intenţia luptei PLDM cu corupţia trebuie imediat testate printr-un sondaj de opinie. Ar fi de un interes public major să se afle cîţi cetăţeni cred că liderii PLDM şi PDM vor să combată corupţia. Deşi nu este exclus că ei sincer îşi doresc să combată corupţia altora, pentru a nu le atinge propriile interese. Despre elucidarea situaţiei de la BEM şi Aeroport s-ar putea vorbi doar identificînd beneficiarii direcţi şi indirecţi ai acestor tranzacţii.
Cînd a avut loc tranzacţia Banca de Economii şi Aeroport premier era domnul Leancă.
Este important să se cunoască responsabilii pentru cedarea pachetului majoritar al BEM şi concesiunea Aeroportului, dar şi mai interesant este să se cunoască beneficiarii direcţi şi indirecţi ai acestor decizii.
Noi avem înţelegeri concrete cu partenerii din Rusia, care în cel mai apropiat timp vor oferi Găgăuziei cinci unităţi de transport pentru staţia zonală de asistenţă medicală de urgenţă. Aceste automobile vor fi distribuite între cele trei raioane ale autonomiei. Vreau să vă asigur cu toată responsabilitatea că nici un spital, nici un punct medical din Găgăuzia nu va fi închis. În calitate de Guvernator voi apăra aceste poziţii în guvern. Nu vom accepta idea spitalului regional din Cahul, fiindcă locuitorii Găgăuziei trebuie să aibă acces liber la sistemul de ocrotire a sănătăţii.
У нас есть конкретные договоренности с российскими партнерами, которые в ближайшее время предоставят Гагаузии пять единиц транспорта для Зональной станции скорой помощи. Эти машины будут распределены между тремя районами автономии. (…) Я хочу заявить со всей ответственностью, что ни одна больница, ни один медицинский пункт в Гагаузии не будут закрыты. Будучи башканом, эти вопросы я буду отстаивать в правительстве. Мы не согласимся на региональную больницу в Кагуле, потому что у жителей Гагаузии должен быть свободный доступ к системе здравоохранения.
Este binevenită această înţelegere privind suportul Federaţiei Ruse pentru sistemul ocrotirii sănătăţii din regiunea găgăuză. Totuşi, pentru ca cetăţenii să aibă o închipuire clară despre susţinătorii externi, este de mare interes împărtăşirea informaţiilor privind suportul primit în ultimii 5 ani din partea UE pentru domeniul social de exemplu, şi compararea acestuia cu asistenţa rusească şi a altor parteneri.
Toţi cei zece ani, lucrînd în Parlament, am acordat atenţie imensă locuitorilor regiunii. Voi fi bucuroasă dacă colegii mei (parlamentari găgăuzi) vor acorda aceiaşi atenţie. Guvernatorul este membru din oficiu al guvernului Republicii Moldova. De aceea, devenind Guvernator al autonomiei, voi avea mai multe posibilităţi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor noştri.
Все десять лет, работая в парламенте, я уделяла огромное внимание жителям региона. Я буду рада, если мои коллеги будут оказывать такую же поддержку. Тем не менее, башкан является и членом правительства Республики Молдова. Поэтому, став главой автономии, у меня будет больше возможностей, чтобы улучшить качество жизни наших граждан.
Este adevărat că branşa executivă a puterii poate influenţa lucrurile mai rapid. Dar, problema constă în faptul că Guvernul este compus din “euro-unionişti”, pe care Irina Vlah şi susţinătorul acesteia — PSRM, îşi propune să-i combată în promovarea politicilor lor. Va fi foarte interesant să urmărim confruntarea dintre un Guvernator promotor al integrării eurasiatice şi un Guvern condus de “comisarii de la Brussels”, dar şi cum această confruntare va face bine nevoilor cetăţenilor din regiunea găgăuză.
Campania noastră electorală va fi curată şi pozitivă. Vom oferi locuitorilor autonomiei soluţii serioase pentru problemele existente. Priorităţile de bază ale activităţii noastre sunt legate de parteneriatul strategic cu Rusia, crearea locurilor de muncă, a unei infrastructuri moderne. În centrul politicii sociale se va afla omul. Experienţa mea parlamentară şi profesională, bunele relaţii cu Rusia şi Turcia îmi vor permite să atrag investiţii în Găgăuzia. Vom dezvolta Găgăuzia noastră în cadrul Republicii Moldova. În acelaşi timp ne vom strădui să fim împreună cu Rusia, aşa cum îşi doreşte poporul găgăuz. Această este poziţia mea şi în calitatea mea de viitor Guvernator voi obţine realizarea acestor deziderate.
Наша кампания будет чистой и позитивной. Мы будем представлять жителям автономии серьезные решения насущных проблем. Основными приоритетами в нашей деятельности являются стратегическое партнерство с Россией, создание рабочих мест, развитой современной инфраструктуры. В центре социальной политики будет человек. (…) Мой парламентский опыт, профессиональные знания и хорошие связи в России и Турции помогут мне добиться привлечения инвестиций для Гагаузии. Будем развивать нашу Гагаузию в рамках Республики Молдова. В то же время будем стремиться и быть вместе с Россией, как того желает гагаузский народ. Это моя твердая позиция и я, как будущий башкан Гагаузии, буду добиваться реализации этих целей.
Acordul de bază dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă se referă deja la faptul că relaţiile bilaterale sunt strategice. În aceste condiţii, ce fel de potenţial suplimentar ar putea aduce parteneriatul strategic dintre o supra-putere regională, cum este Federaţia Rusă, şi o regiune autonomă, cum este Găgăuzia în cadrul Republicii Moldova?
Pentru mine este foarte importantă continuitatea. De aceea, pe lîngă Guvernatorul Găgăuziei va fi creat un consiliu coordonator, din care vor face parte primul preşedinte al republicii Găgăuze, toţi guvernatorii şi preşedinţi a Adunării Populare. Pentru mine este foarte important să comunic cu ei în vederea consolidării autonomiei noastre. Datorită ambiţiilor noastre şi a bunelor relaţii cu Rusia, Turcia şi alte ţări, sunt convinsă, vom reuşi să transformăm Găgăuzia într-o regiune a bunăstării şi autosuficienţei. Fiindcă totul este în puterile noastre.
Для меня очень важна преемственность. Потому при башкане Гагаузии будет создан координационный совет, в который войдут первые президент и председатель Гагаузской республики, всех предыдущих башканов и председателей Народного собрания. Для меня очень важно советоваться с ними для сохранения и укрепления нашей автономии. Благодаря нашим амбициям и хорошим отношениям с Россией, Турцией и другими странами, уверена, нам удастся сделать Гагаузию самодостаточным и благосостоятельным регионом. Потому что все в наших силах.
Ideea instituirii şi consultării unui consiliu al înţelepţilor este foarte bună şi merită toată atenţia. De aceea, funcţionarea acestui consiliu ar trebui să fie în centrul atenţiei opiniei publice.
Din partea mea, dar şi din partea tuturor celor prezenţi pe piaţă vreau să-i mulţumesc lui Oleg Mihailovici Gazmanov şi trupei “Excandron” pentru o zi minunată. Este o adevărată sărbătoare, un eveniment semnificativ pentru Găgăuzia. Astăzi ne-am convins că Rusia e alături de noi. Semnarea acordului cu executivul regiunii Moscova este primul pas al acţiunilor noastre comune. Vor şi alţi paşi, vor fi deschise întreprinderi comune, vor veni investiţii din Rusia. Găgăuzia va deveni puternică şi stabilă fiindcă suntem împreună cu Rusia.
От себя лично, от всех присутствующих на этой площади, хочу поблагодарить Олега Михайловича Газманова и группу «Эскадрон» за такой замечательный день. Это настоящий праздник и знаковое событие для всей Гагаузии. Сегодня мы видим, что Россия с нами. Подписание соглашения с правительством Московской области — это первый шаг в наших совместных действиях. Будут новые шаги, будут открыты совместные предприятия, к нам придут российские инвестиции. Гагаузия станет сильной и стабильной, потому что мы вместе с Россией.
Devine de mare interes numărul de vizite ale artiştilor ruşi în Găgăuzia cu concerte pe gratis în următorii patru ani, pînă la următoarele alegeri pentru funcţia de Guvernator. De asemenea, vom vedea cîţi artişti ruşi vor veni în Găgăuzia în ajunul alegerilor pentru Adunarea Populară, în 2016. Este interesant în ce calitatea a participat Irina Vlah la semnarea acordului cu regiunea Moscova?
Nu aş vrea să anticipez. Urmează să vedem cum vor decurge lucrurile în continuare. (…) Şirul ciudăţeniilor comportamentului dlui Leancă nu se termină aici. Spre exemplu, el a votat pentru candidatura lui Chiril Gaburici în partid, dar a refuzat să-l susţină în Parlament. În fine, toate aceste detalii îl privesc pe dl Leancă, iar noi putem doar să constatăm aceste stranietăţi în comportamentul dlui.
La prima vedete pare ciudat că Leancă a votat pentru Gaburici la partid şi nu a votat la învestire. Votul lui Leancă la partid putea fi condiţionat — te votez pentru a fi înaintat, dar te învestesc dacă se formează coaliţia majoritară cu participarea PL. E logic. La urma urmei este mult mai ciudat să lansezi un proiect politic bazat pe lozinca “Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”, iar apoi să constitui o coaliţie camuflată cu Voronin şi cu comuniştii. Partea cea mai ruşinoasă ţine de camuflaj, întrucît el este dovada ruşinii, dar şi a ciudăţenii.
Iurie Leancă a intrat într-un cerc vicios de proaste influenţe. (…) Nu ne poate acuza nimeni de interese oculte, pentru că am promis că dumnealui va fi candidatul PLDM la funcţia de prim-ministru şi l-am înaintat, respectîndu-ne promisiunea.
Limbajul vag despre cercul vicios şi proastele influenţe asupra lui Iurie Leancă pot indica asupra unui singur personaj politic, capabil de astfel de performanţe. În mod curios, liderul PLDM a intrat în alianţă anume cu acesta, constituind coaliţia minoritară a PLDM-PDM. Despre susţinerea sau nesusţinerea de către PLDM a candidaturii lui Iurie Leancă la funcţia de prim-ministru se judecă după fapte şi nu după vorbe. Dacă PLDM ar fi pledat cu fermitatea pentru o coaliţie majoritară PLDM-PDM-PL, atunci suportul pentru candidatura lui Iurie Leancă ar fi fost vizibil şi sesizabil. Pledoaria pentru coaliţia minoritară, bazată pe moftul PCRM a fost o evidenţă clară a intenţie de “tragere în ţeapă” a lui Iurie Leancă, cu declinarea responsabilităţii pentru această faptă tovărăşească.
Nu exclud că am fost tras în ţeapă.
Tragerea în ţeapă sună ca o presupunere. De fapt, anume aşa a şi fost. După o luptă aprigă între “păpuşari” şi “contrabandişti”, cu utilizarea metodelor de “scoatere a ţiştarilor din vizuini”, aceasta s-a soldat cu o pace impusă de circumstanţe, cu aducerea scuzelor de rigoare şi cu constituirea unei noi ierarhii în care “păpuşarii” şi marionetele lor iubite se împacă bine. Stabilirea păcii între fostele “părţi beligerante” nu însemnă şi renunţarea la interese. Dimpotrivă, a avut loc o delimitare mai clară a sferei de interese şi trecerea în spatele cortinei. Evident, acest scenariu necesita scoaterea în prim plan a politicienilor “cu faţă umană”. Acestora li s-au pregătit ţepe pentru a fi traşi în eventualitatea că îşi vor imagina că pot acţiona liber, fără sforari care finanţează aşa-zisele partide pro-europene. Este o istorie tristă, lecţiile căreia trebuie însuşite şi aplicate în eventualele proiecte politice noi.
Indiscutabil, noi nu ne dorim ca el să plece, noi nu ne-am dorit niciodată ca dumnealui să plece. Cu toate că s-au depus eforturi enorme pentru a derula un serial melodramatic despre plecarea lui Leancă din partid, încă din prin iunie, anul trecut. Toată lumea aştepta că va pleca în august, că va pleca înainte de alegeri că va pleca după campanie. Toate aceste campanii mediatice bine organizate noi le-am trecut cu bine şi sper să le trecem şi acum. (…) În asemenea situaţii e mai bine să ei o pauză, să taci, să nu e declaraţii pripite.
În ajunul şi în timpul campaniei electorale pentru alegerile din 30 noiembrie 2014 preşedintele PLDM, Vlad Filat, afirma în public că Iurie Leancă îi este tovarăş de nădejde şi prieten. Aşa aflăm că liderul PLDM ascundea adevărul de alegători. Adică chiar liderul PLDM era parte a unei campanii mediatice la care se referă dl Streleţ. Declarîndu-se prietenul lui Leancă, liderul PLDM reconfirma că avea nevoie de imaginea acestuia. Dl Streleţ făcea bine dacă împărtăşea opiniei publice care au fost neînţelegerile dintre Leancă şi Filat, deşi acest lucru este imposibil odată ce îi recomandă lui Leancă să tacă, să ia o pauză şi să nu facă declaraţii. Evident, interesele şefului de partid, care finanţează funcţionarea maşinăriei politice, prevalează pentru beneficiarii acesteia.
Am fost doar un prim-ministru. (…) Nu are cum să fie bine în sensul că nimeni nu va fi pedepsit, gaura este prea mare. (…) Acest mandat [al companiei internaţionale de investigaţii Kroll pentru a da de urma fondurilor sustrase şi pentru a recupera măcar parţial ce s-a pierdut] a fost elaborat cu concursul partenerilor noştri internaţionali pentru că mi-am pus obiectivul să nu mai fie nicio şansă să se facă mişmaşuri. (…) Compania Kroll ne poate ajuta, responsabilitatea cea mai mare le revine instituţiilor naţionale.
Invitaţia companiei Kroll de către Iurie Leancă pentru a investiga delapidările de proporţii din sistemul bancar al Republicii Moldova este un act de mea culpa. Toţi înţeleg că premierul “pompier” a fost expus celor mai mari riscuri de către “băieţii deştepţi”, care nu ocupau nici o funcţie oficială, după ce cu cîteva luni mai înainte îşi dăduse demisie sau fusese demişi. În astfel de situaţii este imperios necesar să se afle cine au fost beneficiarii direcţi şi cu cine aceştia au menţinut relaţii avantajoase. Există temeri întemeiate că dacă compania Kroll va fi aproape de a da un răspuns în privinţa beneficiarilor, atunci tocmai instituţiile naţionale cărora le revine responsabilitatea vor face totul că aceşti beneficiari să nu fie identificaţi. Îşi imaginează cineva că instituţiile de drept şi cele de reglementare au fost politizate în zadar?
Propunem includerea pe ordinea de zi a chestiunii cu privire la situaţia de pe piaţa financiar-bancară şi măsurile întreprinse în cazul băncilor comerciale BEM, Banca Socială şi Unibank. (…) Susţin ideea de demitere a lui Dorin Drăguţanu. Sunt de părere că criza e mai importantă decît Guvernul sau Gaburici.
Criza bancară, financiară şi valutară provocată de guvernanţii moldoveni a oferit prilejuri inedite opoziţiei socialiste pentru a se manifesta. Acesta din urmă nici nu a avut răbdare să fie învestit guvernul minoritar al lui Gaburici, un alt prilej de manifestare în regim non-stop pentru opoziţie, că a şi încercat să ia taurul de coarne. Calculul politic al socialiştilor este corect. Guvernanţii moldoveni au dat dovadă de un cinism inedit, sărăcind în masă, prin manipulări bancar-financiare, o populaţie şi aşa extrem de săracă. Evident, crimele financiare de mari proporţii trebuie investigate, numai că sunt foarte puţine şanse ca vinovaţii să fie identificaţi şi pedepsiţi. În aceste circumstanţe nu e păcat să se încerce stoarcerea profitului politic pentru opoziţie.
Solicităm demisia lui Dorin Drăguţanu şi numirea în calitate de Guvernator al BNM a lui Leonid Talmaci.
Arhitecţii off-shore-izării sistemului bancar din Republica Moldova iau prăjina înainte. Oricum, Dorin Drăguţanu este protejatul PL, partid care a fost înlăturat de la guvernare de dragul coaliţiei minoritare a PLDM-PDM, susţinută de PCRM. De aceea, se cere transformarea lui Drăguţanu în ţap ispăşitor pentru păcatele “arhitecţilor” off-shore-izării sistemului bancar şi a beneficiarilor de pe urma activităţii în regimul respectiv. Potrivit ex-ministrului finanţelor, Veaceslav Negruţă, Oleg Reidman este arhitectul off-shor-izării sistemului bancar din RM.
La 15 octombrie 2014, revista britanică “The Independent” a publicat o vastă investigaţie despre cum sistemul bancar “reformat” a contribuit la spălarea a $20 miliarde.
Situaţia în Republica Moldova e una deplorabilă. Nu mai vin remitenţe. Au scăzut exporturile. Avem embargouri. Guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu, trebuie să vină în Parlament să ne spună că această criză este mîna Moscovei.
Evident că e “mîna Moscovei”, cum altfel? Numai că o ţară întreagă îşi cunoaşte eroii politizării instituţiilor de ocrotire a normelor de drept, a celor de control şi de reglementare în diverse sfere de activitate. Cel mai fervent promotor al “teorii pîrghiilor” prin partajarea politică a tuturor funcţiilor importante în stat a fost chiar liderul PL, Mihai Ghimpu, care a fost, probabil, ghidat de “mîna Moscovei”, atunci cînd l-a promovat la funcţia de guvernator al BNM pe propriul nepot, Dorin Drăguţanu. Acum, PL nu are cum să evite răspunderea politică pentru cadrele promovate.
Fracţiunea PCRM va fi dură. Noi nu cerem ministere şi funcţii, noi cerem ordine şi bunăstare pentru oamenii. Se pare că toate fracţiunile au ajuns la un consens în ce priveşte situaţia creată. Trebuie să fie un vot unanim. Noi vom urmări cu stricteţe activitatea Guvernului.
PCRM va cere “ordine şi bunăstare pentru oameni” de la cei pe care în ultimii ani i-a numit “hoţi”, “bandiţi”, “uzurpatori ai puterii de stat”, etc. Cea mai experimentată formaţiune politică din Republica Moldova — PCRM, şi liderul acesteia, numai naivi nu sunt. Aşadar, duritatea PCRM faţă de coaliţia minoritară APME va depinde probabil de onorarea angajamentelor şi aranjamentelor obscure, legate de distribuirea funcţiilor în instituţiile de reglementare ale statului care, de fapt, ar trebui să fie depolitizate.
Astăzi pot spune că este un pas înapoi pentru parcursul nostru european. Trei partide pro-europene au obţinut majoritatea, două luni şi jumătate noi am pierdut timpul şi am pus la încercare răbdarea oamenilor cu jocuri politice, negocieri dubioase şi înţelegeri pe la spate. Două luni şi jumătate în care leul a căzut şi mai mult. Am spus şi o reafirm, un guvern minoritar în aceste vremuri de criză este o dovadă de iresponsabilitate, cu atît mai mult, cu cît nu este o necesitate ci o alegere. Negocierile au fost dificile, dar o coaliţie a fost şi este posibilă. O coaliţie a fost necesară şi rămîne necesară şi acum. Astăzi, avem un guvern minoritar pentru că nu s-a dorit unul majoritar. Iresponsabilitatea acestuia derivă mai ales din faptul că este construit pe o coaliţie cu Partidul Comuniştilor. Acest guvern va depinde în totalitate de votul PCRM. Este o zi în care PCRM se răzbună pe toate partidele pro-europene, dar şi mai grav se răzbună pe cetăţenii care i-au debarcat de la guvernare. Este ziua în care Vladimir Voronin umileşte partidul din care fac parte. Partidul care s-a născut şi a crescut pe lupta împotriva comunismului, şi care s-a angajat să nu facă înţelegeri sau alianţă cu PCRM. Am insistat pînă în ultima clipă asupra creării unei coaliţii majoritare pro-europene. Sper totuşi, că noul guvern va reuşi să menţină R. Moldova pe un curs ascendent. În ce priveşte viitorul meu politic, voi lua o decizie în viitorul apropiat.
Regretele domnului Iurie Leancă sunt de înţeles. Însă PCRM nu s-a răzbunat pe partidele pro-europene, ci personal pe domnia sa. Există temei să se creadă că răzbunarea PCRM pe Iurie Leancă a fost coordonată cu liderii APME. Pe Vladimir Voronin nu-l costa nimic să dea vot de neîncredere lui Iurie Leancă, iar pe liderii APME i-ar fi costat mult. De fapt, decizia de coalizare a PLDM şi PDM cu PCRM s-a conturat încă în decembrie 2014, atunci cînd liderii PLDM şi PDM au anunţat drept unul dintre obiective depăşirea scindării societăţii. Iurie Leancă a avut de trecut prin umilinţa votului de neîncredere a coaliţiei camuflate PLDM-PDM-PCRM pentru a putea dispune de liber-arbitru în acţiunile sale de mai departe, adică mai rămîne în PLDM sau lansează un nou proiect politic.
Mă bucur că, în sfîrşit, s-a realizat ceea ce vă spuneam noi, liberalii: că din start Partidul Liberal Democrat şi Partidul Democrat nu au dorit o alianţă cu Partidul Liberal. Acest joc a fost folosit pentru a-l ajuta pe Vladimir Voronin să vină ca un salvator. Votul în Parlament pe viitor va fi cam cel care a fost astăzi. Noi două luni nu am putut decide care minister şi cui revine, iar astăzi, în jumătate de oră, s-a decis ca Oleg Efrim să fie schimbat la cerinţa lui Voronin. Iată dovada că anume comuniştii dirijează şi conduc această majoritate tacită. (…) Jocurile făcute în faţa cetăţenilor este una, dar a juca în faţa Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale, Comisiei Europene, este mult mai greu. Dorim succes acestui guvern. Dorim să se revină la normalitate. Însă este greu de crezut că PCRM va accepta reformele pe care trebuie să le facă Republica Moldova.
Motivul bucuriei liderului PL, Mihai Ghimpu, este că a prezis corect excluderea formaţiunii sale de la guvernare şi constituirea coaliţiei camuflate PLDM-PDM-PCRM. Ca bun prezicător, liderul PL anticipează dificultăţi în relaţiile Republicii Moldova cu instituţiile financiare internaţionale şi UE. Probabil ar fi mai util dacă liderul PL ar înceta să se bucure de realizarea previziunile sale sumbre şi ar întreprinde acţiuni energice pentru a le preîntîmpina. Cu certitudine, liderul PL nu ar greşi dacă ar prezice soarta Guvernatorului Băncii Naţionale, Dorin Drăguţan, pe care l-a promovat în funcţia respectivă în 2009. Intriga este dacă coaliţia camuflată a celor “trei Vlazi” îl va transforma pe Dorin Drăguţan, şi implicit PL-ul, în ţapi ispăşitori pentru criza financiară? Un alt prilej pentru manifestarea capacităţilor de previziune a liderului PL va fi legat de soarta politică a vice-preşedintelui PL, Dorin Chirtoacă. Va declanşa oare coaliţia celor “trei Vlazi” un atac concertat pe toate palierele împotriva lui Chirtoacă?
Partidul are disciplină. Deciziile care le-a luat partidul au fost adoptate în unanimitate, decizii votate de domnul Leancă. Nu este prima situaţie. O să mă refer la decizia personală care a vizat alegerile prezidenţiale din România. Atunci cînd a susţinut plenar pe Victor Ponta. Am trecut situaţia cu vederea. Nu am luat decizii. (…) Vreau să vă spun că mi se pare straniu să accepţi să fii prim-ministru al unui guvern minoritar şi ulterior să zici că reprezintă un pas înapoi. Această situaţie o vom discuta la partid.
Există o doză mare de adevăr în afirmaţiile liderului PLDM, Vlad Filat, şi în aprecierea gafelor comise de Iurie Leancă. Reproşul lui Vlad Filat la adresa lui Iurie Leancă pentru susţinerea lui Victor Ponta la prezidenţialele din România este pertinent în pofida faptului că acea susţinere a fost una personală, de la premier la premier, pentru suport financiar considerabil acordat prin stăruinţele lui Victor Ponta Republicii Moldova. Invocarea disciplinei de partid în acest caz este binevenită, dar contează şi cine o face. De exemplu, din considerente de ordin personal, Vlad Filat în calitatea sa de vice-preşedinte al PDM a sfidat în 2007 disciplina de partid, lansîndu-se în alegerile pentru primăria Chişinăului pe cont propriu. Fronda s-a soldat cu părăsirea formaţiunii şi constituirea în toamna aceluiaşi an a PLDM — proiect de mare succes, pînă în prezent. Acesta este o dovada că disciplina de partid uneori merită să fie sfidată. Acum intriga este dacă Iurie Leancă se va inspira din experienţa de succes a lui Vlad Filat, mai cu seamă că pleiada de personalităţi care au dat pondere PLDM la momentul lansării acestuia s-au dezamăgit şi au părăsit formaţiunea. Iurie Leancă este ultimul din acea pleiadă. Reproşul lui Vlad Filat că Iurie Leancă şi-ar fi dorit să devină premierul unui guvern minoritar, învestit cu votul PCRM, dar contestă această oportunitatea în cazul lui Chiril Gaburici este manipulator. Dacă în mod premeditat pune semnul egalităţii dintre Chiril Gaburici şi Iurie Leancă, atunci ultimul este în drept să renunţe la susţinerea unei coaliţii minoritare care a refuzat să-l învestească, chipurile din moftul PCRM, şi să-şi reconfirme pledoaria pentru constituirea unei coaliţii majoritare cu participarea PL. Aici apare o întrebarea sacramentală pentru Vlad Filat însăşi — cum are de gînd formaţiunea sa să guverneze ţară, dacă este dependentă de mofturile PCRM? Sau poate adevărul este că există totuşi o coaliţie camuflată a APME cu PCRM, iar Iurie Leancă a fost “jertfa rituală” pentru consacrarea acesteia.
Personal, consider, domnule candidat, că nu aveţi nici o închipuire, unde vă băgaţi capul. Sau nu ştiţi, sau o faceţi cu bună ştiinţă. (…) În ambele cazuri veţi rămîne în istorie ca un prim-ministru, demis din funcţie după cîteva luni de la desemnare. În popor se spune: “Nu are importanţă culoarea pisicii, principalul e să prindă şoareci”. Dar vreau să vă atenţionez, domnule Gaburici, că în situaţia creată dumneavoastră vă revine rolul de şoricel. Pisoii-oligarhi vă vor fugări dintr-un colţ în altul. Veţi executa ordinele oligarhilor, care, astăzi, vă vor desemna pentru această funcţie. În cîteva luni, cînd situaţia în Republica Moldova se va agrava şi mai mult sub presiunea neachitării salariilor, pensiilor, sub presiunea celor, care vor protesta în piaţă, dumneavoastră veţi fi sacrificat. Atunci cînd situaţia va fi gravă, aceşti băieţi o să vă arunce la gunoi.
Liderul PSRM, Igor Dodon, încearcă să compare politica moldovenească cu “Ferma animalelor” a lui George Orwell. Sigur, în loc de porci, dulăi, măgari (cai), berbeci etc., politicienii moldoveni sunt prezentaţi relativ onorabil ca nişte pisoi şi şoriceii. De ce oare? Probabil, liderul PSRM îşi aminteşte că a fost şi el un fel de şoricel pe care pisoii l-au tras pe sfoară în 2012. Oricum, avertismentele lui Igor Dodon pentru Chiril Gaburici contează din simplul fapt că el chiar a fost în pielea şoricelului.
Îmi exprim încrederea că astăzi, prin vot, vom avea învestit un guvern, care urmează nu prin declaraţii ci prin acţiuni să înceapă să rezolve problemele Republicii Moldova. Trebuie să fim obiectivi şi să spunem că situaţia din Republica Moldova depinde doar de ceea ce se întîmplă acasă. Trebuie să luam în calcul şi situaţia regională complicată. Îmi aduc aminte cînd după 917 zile fără preşedinte ales, am reuşit să îl alegem, prin vot responsabil. Am demonstrat că atunci cînd ne dorim sincer ne putem asuma responsabilitatea prin acţiuni nu prin declaraţii. O să fiu sincer. Nu este cea mai uşoară perioadă pe care o traversăm. Am auzit şi de la această tribună şi nu numai, previziuni. Aş avea o sugestie pentru aceştia: haideţi mai bine să lucrăm şi să găsim compromisul necesar în parlament şi prin vot să mergem înainte. Îi mulţumesc dlui Gaburici provocarea. Poate şi mai bine că a fost departe şi de disputele din această ţară. Vreau să vă spun că nimeni nu se naşte premier, însă dacă ai determinarea necesară şi ai sprijinul necesar, reuşeşte. Vă doresc în cazul votului de învestire, determinare. Dacă veţi avea dedicaţie o să reuşim. O să fac un apel către deputaţii parlamentului, indiferent de votul acordat, vreau să aveţi înţelegerea că după acest vot va trebui să venim împreună să rezolvăm problemele ţării. Îmi doresc ca cetăţenii şi Republica Moldova să aibă în continuare un parcurs european.
Liderul PLDM, Vlad Filat, în mod natural, vorbeşte de bine noua guvernare şi perspectivele acesteia. Este de remarcat că odată ce coaliţia camuflată a APME depinde de PCRM, este necesară protejarea acestui partener cheie, care este atacat virulent de PSRM pentru susţinerea oligarhilor. În acest sens, nu este întîmplătoare invocarea de către liderul PLDM a cooperării cu “grupul socialiştilor” pentru depăşirea unei crize ce a durat 917 zile. Anume voturile grupului Dodon şi Greceanîi au deblocat situaţia atunci. Aşa că atacurile lui Dodon la adresa lui Voronin au efectul bumerangului. În cadrul procedurii de învestire a Guvernului Leancă-2, care a picat, unul dintre liderii PDM, Dumitru Diacov, a făcut exact acelaşi lucru, îndemnînd opinia publică să-şi ţină minte “eroii”.
Suntem la cîţiva paşi de investirea prin votul nostru a noului Guvern. Toţi cetăţenii înţeleg necesitatea, este cerut de situaţia din prezent, este important pentru mediul de afaceri, pentru partenerii internaţionali. În aceste condiţii, instaurarea guvernului este un act care va avea un impact benefic. Votul pozitiv va fi un vot de încredere din partea societăţii, un semnal pozitiv pentru piaţa financiară. Noi suntem obligaţi să cerem condiţiile de normalitate prin stabilirea noului guvern. Stabilitatea politică duce la stabilitate economică. Guvernul se va confrunta cu obiective pe piaţa financiară, valutară, sistemul bancar. Instrumente şi posibilităţi există, un guvern profesionist va face faţă, am mai trecut prin situaţii dificile. Avem capacităţi profesionale şi suportul politic. Partidul Democrat îşi declară sprijinul pentru acest guvern. Au sunat idei bune de la candidaţii pentru funcţiile de miniştri care vor fi susţinute. Suntem diferiţi în această sală: unii se bucură de faptul că este greu in tară, dar deputaţii din partidele responsabile… in această zi prin votul nostru vom dovedi că putem să terminăm războaiele pe criterii etnice şi lingvistice, sa avem o naţiune civică, să ne ocupăm de problemele economice şi sociale, de întărirea statalităţii.
Semnalele pozitive la care se referă preşedintele PDM, Marian Lupu, încă urmează să se manifeste. Deocamdată, votarea guvernului este un fapt pozitiv doar pentru coaliţia camuflată PLDM-PDM-PCRM, componentele căreia în cazul provocării alegerilor anticipate ar fi pur şi simplu intrat în colaps.
Manevrele PLDM şi PD sunt gata să arunce Moldova în cea mai gravă criză de la Independenţă. Republica Moldova nu poate supravieţui fără finanţare externă dar riscă să nu încheie un acord cu Fondul Monetar Internaţional. Singura şansă pentru supravieţuirea Moldovei ar fi fost grant-urile pe care ni le-ar fi oferit UE, SUA şi partenerii externi. Banii din exterior însă nu vor veni din cauza monstruoasei coaliţii cu comuniştii, şi neacceptarea unui procuror din străinătate. Partenerii de dezvoltare, în special cei din Germania, se tem că banii să nu fie sustraşi, de aceea au pledat pentru un procuror occidental. Dacă Moldova se va prăbuşi în haos, dacă va rămîne singură şi izolată, pradă ursului de la răsărit, oare cetăţenii noştri care au mers la vot şi-au dorit o alianţă care planează între UE şi Uniunea vamală şi-au dorit un premier neexperimentat, un exponent al Partidului Comuniştilor, plantat stîngaci în grădina verde. O persoană care declara acum cîtiva ani că vorbeşte limba moldovenească. Alegătorii nu au ales pentru o coaliţie cu comuniştii ci pentru un viitor european. Credeţi că veţi putea transpune aceste obiective cu ajutorul comuniştilor? Oare frica cuiva de o justiţie europeană şi deposedare de averi este mai mare. Ce le veţi spune urmaşilor celor deportaţi. Este un act de înaltă trădare. Aţi fugit de o alianţă cu PL pentru a împlini aspiraţiile comuniştilor. Zarurile au fost aruncate demult înainte.
Republica Moldova este în criză profundă nu doar din cauza PLDM, PDM şi PCRM, ci şi din cauză că PL a fost cel mai activ şi înveterat promotor al “teoriei pîrghiilor” pentru fundamentarea partajării pe criterii politice, inclusiv, a instituţiilor de ocrotire a normelor de drept şi a agenţiilor de reglementarea, aflate sub control parlamentar. În consecinţă “pîrghia” PL — Ion Lupu, care a fost organizatorul faimoasei vînători din “Pădurea Domnească”, de asemenea, “pîrghia” PL — Dorin Drăguţanu, care este unul din principalii protagonişti ai crizei financiare pe care o traversează Republica Moldova. Aşadar, înainte de a apela la judecata istoriei, reprezentanţii PL ar trebui să-şi pună cenuşă pe cap sieşi.
Cînd cineva e flămînd, strigă [aluzie la discursul înflăcărat al deputatului Valeriu Munteanu]. De azi înainte va fi de datoria liberalilor să strige. În faţa noastră stă o sarcină constituţională. Suntem obligaţi să formăm toate structurile în stat, fără de care suntem de mai bine de jumătate de an. Dacă apelăm la practica altor ţări, care spun că pentru depăşirea crizelor trebuie să recurgem la măsuri extraordinare, atunci acum e această situaţie. Toţi 101 deputaţi reprezentăm întreg poporul, care aşteaptă o finalitate, un Guvern profesionist. Importante sunt relaţiile şi cu EU şi cu CSI, dar în special cu Federaţia Rusă. Însă trebuie să fim capabili să depăşim criza cu forţele proprii şi să promovăm o politică pro-moldovenească. Trebuie să facem totul pentru a crea condiţii normale de viaţă cetăţenilor, şi în particular prin votarea unui guvern care sa facă faţă unei situaţii de criză. A venit ceasul deciziilor clare, care să schimbe mersul lucrurilor în ţară. Nu mai avem timp să aşteptăm ca problemele din sistemul bancar, din agricultură, din domeniul social să se rezolve de la sine. Fracţiunea noastră speră că desemnarea în fruntea Guvernului a unei persoane capabile să consolideze colective mari să schimbe lucrurile spre bine şi în Republica Moldova. Nu cerem ministere şi funcţii, în calitatea noastră de partid de opoziţie cerem dreptate şi bunăstare. E absolut logic ca votul de astăzi să finalizeze cu formarea unui nou Guvern. Acordăm vot de încredere acestui Guvern.
Liderul PCRM, Vladimir Voronin, are perfectă dreptate cînd afirmă că: “Trebuie să facem totul pentru a crea condiţii normale de viaţă cetăţenilor”. Aşa este, numai că în ultimii 15 ani ţara a fost guvernată de formaţiunile aciuate în coaliţia camuflată PLDM-PDM-PCRM. Acum 6 ani PLDM a participat la “Revoluţia twitter” de înlăturare a PCRM de la putere după 8 ani de guvernare, sub lozinca — “Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!”, Respectiv, în ultimii 5 ani PCRM a pledat pentru înlăturarea de la guvernare a “uzurpatorilor”, care la 7 aprilie 2009 au furat victoria PCRM prin intermediul unei lovituri de stat. Acum întrebarea sacramentală este — cum aceste formaţiuni cu aceiaşi lideri pot pretinde că vor “face totul pentru a crea condiţii normale de viaţă cetăţenilor”?
În noiembrie, după alegerile parlamentare, am fost sfătuit să părăsesc PLDM, dar am hotărît să nu trădez partidul în aceste momente grele. Am insistat pînă în ultima clipă pentru formarea unei coaliţii majoritare. În ceea ce priveşte viitorul meu politic, decizia o voi lua în viitorul apropiat. Voi discuta cu cetăţenii, să văd ce-şi doresc ei de la mine. Voi consulta cetăţenii şi în funcţie de ce voi auzi voi lua o decizie care să fie în folosul majorităţii cetăţenilor RM.
Politicianul cu cel mai înalt rating de încredere pe ţară nu poate trăda, ci doar explora noi oportunităţi. Trădează cei care sunt beneficiarii a ceva şi în loc de recunoştinţă le răspunde binefăcătorilor cu acţiuni ingrate. Iurie Leancă a fost printre membrii fondatori ai PLDM, a fost principalul designer al procesului de integrare europeană, care a adus a Republicii Moldova un suport financiar considerabil. Finalmente, sub povoara circumstanţelor, Iurie Leancă a devenit prim-ministru “pompier”, trebuind să salveze parcursul european al Republicii Moldova pe ultima sută de metri înainte de obţinerea regimului liberalizat de vize cu UE şi semnarea Acordului de Asociere cu UE. Şi toate aceste lucruri au fost realizate după ce colegi de alianţă şi de partid aduseră Republica Moldova pe marginea prăpastiei, devenind protagoniştii unor scandaluri de corupţie fără precedent. Principalul agent care ameninţa parcursul european în mai 2013 — PCRM, a devenit acum aliatul liderilor APME. Este lesne de presupus de ce Leancă a fost recent exclus din cărţi.
Consultările pe care le-am purtat astăzi sunt fireşti. Am discutat diverse subiecte. Am accentuat poziţia PDM privind rolul Guvernului, situaţia pe piaţa valutară, am pus accent pe reforme în business-ul privat, am vorbit şi despre politica externă, implementarea Acordului de Asociere. A fost o discuţie constructivă. Ca rezultat, a fost adoptată decizia unui vot pozitiv al fracţiunii PDM, spre învestirea în funcţie a candidatului desemnat.
Declaraţiile liderul PDM, Marian Lupu, sunt interesante prin inutilitatea lor. Într-adevăr, ce mai contează ce viziuni are noul candidat din partea PLDM la funcţia de prim-ministru, dacă anterior liderului PDM asigura opinia publică că formaţiunea sa va vota orice candidatură propusă de PLDM, fiindcă aşa a fost înţelegerea din cadrul APME.
…Gaburici aista, n-a să facă el nici o p… Era să vă spun eu ce. Nu are el idee ce să facă acum.
Deşi liderul PSRM, Igor Dodon, s-a exprimat evaziv, totuşi el a transmis opiniei publice un mesaj emoţional foarte puternic despre aşteptările formaţiunii sale în privinţa capacităţilor lui Chiril Gaburici de a guverna Republica Moldova. Mai degrabă, guvernul Gaburici ne va “trage cu schiurile” poporul sau îl va călări, “dîndu-i pinteni”, potrivit expresiei plastice a liderului PDM, Marian Lupu.
Viteza de învestire a Guvernului este la fel de importantă ca şi conţinutul programului. Imediat trebuie să rezolvăm problemele stringente. Ceea ce se întîmplă pe piaţa valutară este şi rezultat al lipsei de putere în stat. Sunt necesare acţiuni imediate a tuturor instituţiilor statului. Ceea ce urmează să se întîmple imediat după învestirea Guvernului va aduce nu doar stabilitate, ci şi rezultate concrete în acest domeniu. (…) Vom decide împreună cu grupurile parlamentare, dar şedinţa nu poate fi organizată mai tîrziu decît joi. Din punctul nostru de vedere, joi este ziua limită.
Sigur, situaţia de pe piaţa valutară este una dezastruoasă, dar ea nu este o consecinţă directă a lipsei unui guvern învestit după alegerile din 30 noiembrie 2014. Mai degrabă invers, tergiversarea în secret a constituirii coaliţiei de guvernare şi a învestirii guvernului este o consecinţă a dezastrului din domeniul bancar. Ce ar putea face un guvern condus de o persoană fără pregătire în domeniul financiar într-o situaţie creată de-a lungul anilor, referitoare la decapitalizare băncilor, scoaterii valutei în proporţii imense din ţară? Ce ar putea întreprinde spectaculos noul Guvern pentru creşterea exporturilor şi a remitenţilor, principalele surse care pot suplini cumva scoaterea masivă prin căi oculte a valutei din ţară? Mai degrabă calculul a fost ca învestirea noului guvern controlabil să aibă loc după consumarea valului al nouălea al crizei financiare, pentru a pune vina pe criza politică generată de “iresponsabilitatea PL”.
Discuţiile au fost ca întotdeauna constructive. Chiril Gaburici a fost foarte constructiv, foarte concret. El îşi asumă această responsabilitate ca să candideze la funcţia de prim ministru şi noi am salutat această decizie a lui. Am discutat despre aceea că vom fi foarte constructivi şi în ziua cînd va fi pusă spre votare şi lista nominală a miniştrilor. (…) Am discutat despre ce trebuie de făcut pentru a scoate ţara din impas din punct de vedere economic şi social.
Practic toate sugestiile pentru APME privind componenţa guvernului pentru care ar vota PCRM au fost îndeplinite, cu mici excepţii. Singurul impediment rămas este candidatul pentru funcţia de ministru al Educaţiei, Maia Sandu.
Decizia partidului este cunoscută. Am schimbat ceva în discuţii. Am solicitat să vină şi Vlad Filat, pentru că decizia o ia partidul. Decizia este cunoscută, programul şi componenţa guvernului rămîne aceeaşi, adică un guvern format din PLDM-PDM. Deseară convoc Biroul Politic, vedem dacă schimbăm decizia. Republica Moldova are nevoie de un guvern sprijinit de majoritatea parlamentară declarată, nu tacită.
Ca de obicei, decizie beton!
Faptul că PCRM nu mă agreează e mai degrabă un compliment pentru mine şi nu mă surprinde. E dovadă de consecvenţă ca, după mai multe încercări de a mă destitui din funcţie, comuniştii să nu accepte un guvern din care fac parte şi eu. (…)… el [Vladimir Voronin] înţelege foarte bine obiectivele pe care le urmărim noi în educaţie; nu e vorba de neînţelegeri care ar putea fi eliminate într-o discuţie. (…) După atîtea tentative, într-o anumită măsură umilitoare pentru ei, de a mă demite, dar şi după multiplele compromisuri pe care au trebuit să le facă în ultimele săptămîni, comuniştii aşteaptă un mic “sacrificiu” din partea celor care le cer să voteze guvernul.
Prin efort şi perseverenţă, Maia Sandu şi-a creat imaginea de politician onest, competent şi dedicat servirii binelui public. Ambiţia ei de a-şi păstra funcţia în eventualul guvern Gaburici poate fi înţeleasă prin prisma necesităţii dezvoltării reformelor din domeniul educaţii. Suportul masiv în favoarea ei, lansat prin intermediul reţelelor de socializare, a creat o intrigă neaşteptată, care apelează iarăşi la necesitatea salvării aparenţelor, deopotrivă, de către PLDM şi PCRM. Aşadar, pentru salvarea aparenţelor reformiste, PLDM s-a văzut silit să-şi confirme susţinerea pentru candidatura dnei Maia Sandu la funcţia de ministru al Educaţiei. Pe de altă parte, PCRM a insistat pe eliminarea dnei Sandu şi urmează să vedem dacă îşi va menţine obiecţiile. Deci, singurul impediment în votarea guvernului Gaburici este chiar Maia Sandu, pe care, chipurile o doreşte în guvern PLDM şi pe care cu certitudine n-o doreşte PCRM. Acestea sunt riscurile coaliţiei camuflate, constituite pe necesitatea salvării aparenţelor.
Am luat această decizie pentru a asigura calitatea guvernării şi a asigura votarea în Parlament. Chiril Gaburici întruneşte toate condiţiile pentru a fi un bun prim-ministru. Sper să avem în cel mai scurt timp un guvern, iar ţara să aibă o guvernare bună şi eficientă.
La 14 februarie 2015, fracţiunea parlamentară a PLDM a avut consultări cu şeful statului, Nicolae Timofti, în vederea desemnării unui nou candidat la funcţia de Prim-ministru al Republicii Moldova. Liderul PLDM, Vlad Filat, a anunţat că partidul a luat decizia de a-l înainta în această funcţie pe omul de afaceri, Chiril Gaburici. Vlad Filat a argumentat că decizia de a veni cu o candidatură apolitică a fost dictată de necesitatea asigurării voturilor necesare pentru instalarea guvernului. Vlad Filat şi-a exprimat speranţa că noul candidat la funcţia de premier va obţine girul parlamentului, fiind susţinut nu doar de APME, dar şi de deputaţii altor fracţiuni. În aceeaşi zi, preşedintele Timofti a emis decretul privind desemnarea lui Chiril Gaburici în calitate de candidat pentru funcţia de prim-ministru.
Întrucît Chiril Gaburici este o persoană din domeniul de afaceri, el este puţin cunoscut opiniei publice din Republica Moldova. O primă caracteristică dată candidatului desemnat a făcut-o cunoscut sociolog, directorul Institutului de Marketing şi Sondaje IMAS, Doru Petruţi, pe blogul său personal: “în primul rînd merită să îl felicităm măcar pentru reuşita extraordinară de a ajunge în doar cîţiva ani de la un simplu şofer, agent de vînzări, director de vînzări şi apoi Director General la companii de sute de milioane de dolari. Şi, inevitabil, nu poţi rămîne în astfel de poziţii nefăcînd şi lucruri bune. În acest moment, Republica Moldova are nevoie de un Prim-Ministru care să îndeplinească, să insufle un singur atribut: CREDIBILITATE! Chiril, sunt lucruri şi situaţii care planează asupra ta de cîţiva ani: modalitatea privind obţinerea diplomei de studii, contractele cu firmele-căpuşă la Moldcell, situaţiile de la Azercell, legăturile cu Voronin şi alţi politicieni, evenimentele din aprilie 2009. Înainte de a ajunge Prim-Ministru trebuie să răspunzi acestor lucruri! A porni la drum cu atribute precum «devalizare», «corupţie», «legături urît mirositoare» nu se conjugă cu verbul a fi credibil şi cu funcţia de Prim-Ministru. Şi nu uita că mai ai încă la îndemînă opţiunea decentă să-mi spui şi să ne spui că «nu ne poţi spune». Şi să te retragi. Voi înţelege că ţi-a fost greu, că ai fost un băiat simplu şi sărac. În acest caz, vei avea cel puţin amiciţia mea şi în continuare. Ştiu cît mă apreciezi, ştiu că vei citi aceste rînduri şi pun în gîndul ăsta toată capacitatea mea profesională, umană, amiciţia pe care ţi-o port: Chiril, memoria unei companii comerciale e incomparabilă cu memoria şi mecanismele dintr-o societate. Iertarea se obţine pe căi diferite. Foarte diferite”.
PLDM are un istoric, obiective pe care le-a transpus în viaţă, şi în măsura în care aceste obiective vor fi respectate şi pe mai departe, desigur că nu voi avea motive să iau alte decizii. Dar dacă relaţia cu comuniştii va avansa, va fi altfel, şi mă tem că un semnal periculos va fi votul împreună cu comuniştii. (…) Îl cunosc pe Chiril Gaburici de ceva timp. Cred că este o persoană cu anumite abilităţi. Îl apreciez. A avut o carieră naţională şi internaţională, dar am mai spus că în situaţia în care suntem noi contează nu doar, şi nu doar atît, cine este candidatul pentru această funcţie şi ulterior prim-ministru, contează în primul rînd în ce condiţii va activa viitorul guvern. Acest guvern se pare că va fi votat cu concursul direct al PCRM. Nu am discutat încă cu Gaburici, dar cu mare plăcere m-aş întîlni cu el. Poate miza pe ajutorul meu, nu pe votul meu.
Declaraţia lui Iurie Leancă este mai mult un răspuns adresat PLDM şi PDM decît un mesaj către noul candidat din partea PLDM la funcţia de prim-ministru, Chiril Gaburici. Din declaraţiile lui Iurie Leancă se poate înţelege că coaliţia minoritară a fost constituită pentru a se debarasa de el, simulînd suportul pentru candidatura sa pentru ca aşa a fost promis în mod public în ajunul şi în timpul campaniei electorale. Era evident că o coaliţie minoritară nu putea obţine un vot majoritar fără jocuri şi aranjamente de culise. Aranjamentele au fost făcute aşa ca guvernul Leancă să cadă, iar aparenţele să fie salvate: a promis PLDM să-l înainteze pe Leancă, l-a înaintat, dar n-a acumulat numărul necesar de voturi, vinovat făcîndu-se PL, care a fost exclus cu bună ştiinţă din garnitura guvernamentală tocmai pentru a-i programa comportamentul bazat pe reflexe.
Este curios faptul că Iurie Leancă ar fi acceptat un vot împreună cu PCRM în favoarea propriei garnituri guvernamentale, dar nu acceptă un vot comun cu PCRM în favoare noului candidat al PLDM la funcţia de premier, Chiril Gaburici. În luptă, inclusiv în cea politică, să foloseşti energia duşmanului este un indicator al perspicacităţii, şi viceversa. Probabil, Iurie Leancă consideră PCRM un potenţial aliat pîna la votul pentru învestirea sa în funcţia de premier, schimbîndu-şi atitudinea după refuzul PCRM de a-l vota. Şi aici persistă un joc de salvare a aparenţelor. Aparent, PCRM nu este parte a coaliţiei de guvernare, dar este gata să voteze un guvern cu o componenţă ce-i convine şi pe care a sugerat-o liderilor APME, ceea ce dovedeşte existenţa unei coaliţii camuflate PLDM-PDM-PCRM, în care Iurie Leancă şi încă cîţiva colegi din fracţiunea PLDM nu se regăsesc.
Prin aceea că cei care se numesc opoziţie constructivă deja încearcă să intervină în procesul de guvernare, creează obstacole din prima zi de guvernare. (…) Eu am făcut campanie în cadrul echipei PLDM şi am promovat idealuri care astăzi pare că nu corespund realităţilor. Eu niciodată nu am promovat o alianţă sprijinită de comunişti şi asemenea idei. Am desprins şi de la alegători că nici ei nu au crezut că vom merg împreună cu comuniştii, chiar dacă se declară că nu este o alianţă, ci o colaborare.
Declaraţia lui Eugen Carpov este dovadă că aşa-zisul “grup Leancă” din fracţiunea PLDM percepe coaliţia minoritară a APME drept un mijloc de constituire a coaliţiei camuflate PLDM-PDM-PCRM. PLDM a intrat impetuos pe scena politică din Republica Moldova sub lozinca — “Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”. Este evident că nu poţi şterge din memoria alegătorilor acest slogan, de acea, nu este posibilă, deocamdată, o coaliţie de guvernare explicită cu participare PLDM şi PCRM. Găselniţa pentru depăşirea acestei situaţii este coaliţia minoritară APME, care s-a constituit, chipurile, din cauza intransigenţei PL, care pînă la urmă a cedat totul, pînă la limita acceptată după alegerile din 2010. Pe de altă parte, PCRM a ţinut morţiş timp de 5 ani că PLDM şi PDM au uzurpat puterea după alegerile din 5 aprilie 2009. Deci, şi pentru PCRM ar fi dificil să explice propriilor alegători existenţa unei coaliţii majoritare explicite cu uzurpatorii. Aşadar, iarăşi soluţie este coaliţia minoritară, care de fapt este o coaliţie majoritară camuflată de dragul salvării aparenţelor.
Eu vă înţeleg dorinţa de a pune pe umerii mei şi ai Partidului Liberal Democrat din Moldova toată această murdărie şi a sta deoparte, făcîndu-te că plouă. Toate aceste atacuri murdare au întrecut orice limită umană, profesională şi chiar politică. Minciuna are picioare scurte.
Situaţia de astăzi [12.02.2015] este rezultatul iresponsabilităţii directe a colegilor din Partidul Liberal. Au declarat că vor face tot posibilul pentru a susţine interesul european al R. Moldova, dar cînd s-a ajuns la vot nu au demonstrat acest lucru. Sincer, credeam că PL va vota astăzi pentru Guvernul Leancă, ceea ce ar fi permis pe viitor să asigurăm o majoritate pentru R. Moldova. (…) Vom avea discuţii foarte pragmatice şi vom reieşi din realitate. Trebuie să găsim un compromis acolo unde este posibil. Lucrurile vor fi clarificate mai repede.
Potrivit liderului PLDM, Vlad Filat, iresponsabilitatea PL se remarcă pe fundalul nevotării de către acesta a candidatului pro-european, Iurie Leancă, la funcţia de prim-ministru. Această retorică este una de salvare a aparenţei că PLDM chiar îşi dorea învestirea guvernului Leancă.
PLDM, la fel ca şi PL, pretinde că susţine “interesul european al Republicii Moldova”, şi dacă este aşa, atunci de ce PLDM nu a dat dovadă de realism, pledînd pentru o majoritatea pro-europeană cu participarea PL? Acest fapt ar fi asigurat în mod garantat învestirea guvernului Leancă. Mai degrabă se poate concluziona că PLDM, deopotrivă cu PDM, a exploatat reflexele PL de a cere mult pentru a obţine măcar ceva în urma negocierilor. Atunci cînd PL a ajuns la limita cedărilor el a fost exclus din calcule, fiind acuzat de intransigenţă şi iresponsabilitate pentru faptul că nu votează un guvern din care a fost eliminat.
Astăzi a prevalat încăpăţînarea şi orgoliul PL. Votul de azi urma să deschidă porţile pentru alte discuţii. Un guvern reformator, performant şi proeuropean va fi. Nici pe departe totul nu este pierdut. Vom veni luni-marţi cu a doua tentativă pentru a învesti Guvernul Republicii Moldova.
Punctul de vedere al preşedintelui PDM, Marian Lupu, coincide cu cel al liderului PLDM, Vlad Filat — încăpăţinarea, orgoliul şi iresponsabilitatea PL reprezintă cauzele nevotării guvernului Leancă. Aceleaşi metehne ale liderului PL, Mihai Ghimpu, ar fi făcut imposibilă constituirea unei majorităţi parlamentare stabile, conducînd la asumarea răspunderii pentru guvernarea ţării de către coaliţia minoritară — APME. Aşadar, răspunderea asumată este a APME, iar vina e a PL-ului. De fapt, absurditatea acestei situaţii sugerează că există înţelegeri de culise dintre PDM, PLDM şi PCRM pentru o aşa-zisă guvernare minoritară a APME, susţinută de PCRM, iar invocarea încăpăţinării şi orgoliului PL serveşte drept perdea de fum pentru camuflarea coaliţiei PLDM-PDM-PCRM.
Este un joc netransparent cu comuniştii. S-a văzut că nu există o susţinere reală din partea comuniştilor. Trebuie să plecăm capul în faţa cetăţenilor din Republica Moldova pentru situaţia creată şi să ne cerem scuze. (…) Nu există o şansă pentru ca această Alianţă să funcţioneze cu eficienţă şi randament. Este o obligaţie ca cele trei partide să se aşeze la masa de negocieri şi să fie semnat un nou acord. Acordul care a fost semnat între PLDM şi PDM ridică semne de întrebare. Voi insista ca de urgenţă să lansăm aceste discuţii şi să formăm o alianţă funcţională, altfel va fi imposibil să susţin în calitate de deputat o minoritate parlamentară.
A fost un joc, care merita jucat pînă la urmă, fiindcă proverbul spune că “pentru unul bătut în lupte se dau doi nebătuţi”.
Sfatul meu pentru Iurie Leancă este să nu-şi piardă încrederea, să lucreze activ. El poate să aibă perspectivă, numai nu aşa, peste noapte, în posturi de conducere. Îi recomand, dacă tot m-aţi întrebat, să nu mai candideze. N-are rost, trebuie să se respecte în primul rînd pe sine, dar nu aşa, cu orice preţ. Domnul Leancă ni s-a părut foarte modest, foarte erudit, pregătit, dar a fost el vreodată manager, a condus ceva vreodată? Deodată să vii “nacialnic”? Are potenţial, dar nu pentru a guverna. (…) Ar fi cel mai raţional să fie un candidat din sfera de afaceri, să fie un om puternic din economie, să ştie ce înseamnă a dirija un colectiv. La noi, astăzi responsabilitatea e zero, nimeni pe nimeni nu întreabă, nu cere socoteală şi nu trage la răspundere.
Mesajul liderului PCRM este cît se poate de clar — Iurie Leancă nu a avut nicio şansă să devină prim-ministru din partea APME. Pledoaria liderului PCRM pentru un candidat din mediu de afaceri pentru funcţia de prim-ministru a şi stîrnit zvonuri că anume aşa va fi. Probabil, nu va fi rău, dar şi liderii APME — Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc, tot din business au venit în politică şi nu sunt răi, dovada este că PCRM cooperează eficient cu ambii.
…au încercat să scape de Leancă propunînd spre vot Parlamentului un guvern fără majoritate.
E important că vice-preşedintele PL, Dorin Chirtoacă, înţelege jocurile liderilor PLDM şi PDM de aceea, probabil, nici nu a participat la şedinţa Parlamentului de învestire a Guvernului. Această înţelegere îl va ajuta pe Dorin Chirtoacă să intuiască cine va fi următoare victimă a celor “doi Vlazi”.
Am auzit şi eu că mîine se va găsi un alt candidat deja. Dacă e corect acest zvon, voi fi niţel surprins, pentru că sînt şi vicepreşedinte al PLDM. Aş fi aşteptat să fiu consultat în momentul în care s-a identificat un candidat sau altul. Dar cea mai mare problemă e faptul că un astfel de aranjament cu alianţă minoritară nu merge. Dacă se vrea o alianţă tacită, netacită cu PCRM, să declare că ea există şi atunci lumea va cunoaşte cine pentru ce pledează. Eu doar ştiu că PLDM în campaniile sale a mers pe alte obiective, puternic anticomuniste. (…) Cred în continuare că e posibil. Începînd cu ziua de mîine, să lansăm această invitaţie celorlalte două partide şi sînt convins că în cîteva zile am putea avea această majoritate.
În campania electorală PLDM a promis altceva, este adevărat, însă, se dovedeşte că deocamdată “Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti” este imposibilă.
Este nevoie de format o coaliţie largă din vre-o 67 de mandate, în interesul naţional al ţării. Astfel n-o să ne reuşească nimic. (…) Noi nu ne temem de alegeri, după cum susţin unii. Dar nu putem admite, nu putem impune acestui popor să treacă încă o dată prin alegeri în condiţiile atît de dificile pentru ţară. (…) Nu faceţi guvern voi cu cumătrii voştri, nănaşii şi finii, şi soţii voştri. Eu întreb azi în Parlament: Palihovici nu este în conflict de interese, ea în conducerea Parlamentului, iar el ministru la mediu? Să trecem la monarhie şi ne-am lămurit. Sau cu acest ministru al economiei. Abia azi am aflat de existenţa acestui om. Parcă noi nu am avea oameni bine pregătiţi, capabili să conducă Ministerul Economiei?
Liderul PCRM a punctat totul foarte bine. Totuşi, Vladimir Voronin datorează o explicaţie în privinţa comportamentului formaţiunii pe care o reprezintă. Anterior, imediat după alegerile din 30.11.2014, Voronin afirma că nu acceptă nici un fel de alianţe sau coaliţii. Colega domnului Voronin, Violeta Ivanov, afirmă că PCRM este gata să voteze guvernul minoritar al APME, declarîndu-se în opoziţie constructivă faţă de acesta. În sfîrşit, liderul PCRM se declară favorabil constituirii unei coaliţii largi de vre-o 67 de mandate. Evoluţiile sunt pe faţă şi se poate întîmpla ca aşa-zisa coaliţie camuflată să devină foarte curînd una explicită.
Unica pretenţie în adresa domnului Leancă a fost că, intrînd în curtea partidului nostru, nu a depus flori la monumentul lui Lenin. Pe toate capitolele ne-am înţeles cum procedăm mîine în cadrul şedinţei parlamentului. Regret că noi nu am avut posibilitatea să ne întîlnim mai devreme. Am fost încăpăţînaţi dintr-o parte şi din alta.
Prin declaraţia sa, liderul PCRM, Vladimir Voronin, manevrează spectaculos chiar în ajunul votului de învestire a guvernului, menţinînd şi chiar amplificînd intriga. Toate luările anterioare de poziţie sunt lejer trecute pe seama încăpăţinării şi lipsei anterioare de comunicare. În acest context, este necesar de clarificat un şir de lucruri:
Personal susţin şi împărtăşesc viziunea expusă de Dl Preşedinte Iohannis, în mod special accentuarea ideii de “responsabilitate comuna a partidelor proeuropene pentru parcursul democratic al Republicii Moldova”. Calific drept regretabilă retorica agresivă şi mentorală a liderului PL, dar şi poziţia ireconciliantă manifestată de PD referitor la participarea PL la guvernare. Deocamdată rămîn convins ca PL încă nu doreşte sincer să-şi asume responsabilitatea guvernării, dorind să stoarcă profit politic maxim din exploatarea tezei de “guvernare comună PLDM-PCRM-PD”.
Declaraţia respectivă reprezintă o reacţie la mesajul Preşedintelui României, Klaus Iohannis, transmis pe 4.02.2015 ambasadorului Republicii Moldova la Bucureşti, în care se menţiona că “rezultatul votului din 30 noiembrie 2014 trimite la o formulă de compunere a puterii executive în care responsabilitatea parcursului democratic al Republicii Moldova să fie împărţită între toate partidele proeuropene. Un guvern stabil şi cu o viziune unitară proeuropeană este de preferat oricărei alte soluţii de compromis. Asigurarea unei majorităţi parlamentare şi cu interese comune pe direcţia modernizării şi consolidării democratice a Republicii Moldova reprezintă garanţia unui Guvern stabil”. Este de menţionat că în procesul de constituirea a coaliţiei post-electorale de guvernare, PLDM a avut o poziţie foarte distinctă. Expresia acestei poziţii poate fi formulată în felul următor — de PLDM nu depinde nimic. Aşadar, potrivit PLDM — Preşedintele României, Klaus Iohannis, deopotrivă cu reprezentanţii familiilor de partide europene, au dreptate. Însă, PL este agresiv, iar PDM este ireconciliabil. Deci, de PLDM nu mai depinde nimic. Într-adevăr, PLDM nu mai are o poziţie distinctă despre cum trebuie ales şeful statului; trebuie sau nu mai trebuia realizată reforma teritorial-administrativă, etc.
Am discutat nu doar despre votul care urmează să fie oferit guvernului. Mă bucur că am găsit abordări identice cu PL. Există şansa pentru a guverna ţara împreună. Pînă marţi [10.02.2015] vom continua dialogul. Mai sunt subiecte pe care trebuie să le discutăm. Îmi doresc să existe o coaliţie: PLDM-PDM-PL. Nimic nu este imposibil. Niciodată să nu spui niciodată. PDM sunt oameni raţionali, pot să-şi schimbe viziunea, situaţia este una dinamică. Am să le propun şi celor din PCRM.
PCRM a declarat clar şi răspicat că nu va susţine candidatura lui Iurie Leancă, în orice context şi în orice conjunctură. PL a declarat, la fel de clar, că va susţine candidatura lui Leancă doar dacă va fi acceptat la guvernare şi vor fi acceptate cele "trei condiţii de la Aeroport". La rîndul său, PDM a respins categoric condiţiile PL, tocmai pe motiv că sunt foarte raţionali. Aşadar, optimismul lui Iurie Leancă rămîne cel mai important factor, poate chiar pentru lansarea unui proiect politic nou.
Discuţii bune interesante. Ştim că nu se votează Guvernul Leancă, ci Guvernul PLDM, PD şi PCRM. Votăm un guvern dacă facem parte din el. Guvernul are nevoie de sprijinul partidelor pro-europene, reformatoare. Niciun stat nu a felicitat această alianţă PLDM-PD. Eu vreau Guvernul Leancă să aibă sprijin PLDM-PD-PL. Suntem flexibili, condiţiile noastre rămîn aceleaşi. Pachetul rămîne acelaşi care l-am discutat cu europenii. Decizia poate să fie modificată, însă trebuie să discutam cu PLDM, PD. Depinde de PLDM, că are cele mai multe mandate. Presupunem că noi votăm, mai departe ce? Ce să facă guvernul minoritar? Aşa că PL aşteaptă să fie invitaţi ca să purtam discuţii. Procurorul General, nu cedăm şi nici comisia pentru alegerea preşedintelui.
Poziţia fermă a liderului PL, Mihai Ghimpu, este în măsură să genereze o reacţie de răspuns pe potrivă din partea PLDM şi PDM. Această înseamnă că şansele lui Iurie Leancă de a fi învestit în funcţia de prim-ministru scad, adică consultările nu s-au soldat cu un rezultat pozitiv.
Îmi exprim mulţumirea faţă de executivul politic al PSRM pentru decizia de a susţine candidatura mea. Suportul PSRM mă face mai încrezătoare că voi cîştiga aceste alegeri şi ne vom strădui să fim împreună cu Federaţia Rusă, aşa cum îşi doreşte majoritatea locuitorilor autonomiei noastre. Vom reuşi, fiindcă ne stă în puteri!
Я благодарна руководству политисполкома ПСРМ за решение поддержать мою кандидатуру. Поддержка Партии социалистов придает мне еще больше уверенности в том, что мы эти выборы обязательно выиграем и будем стремиться быть вместе с Российской Федерацией, как этого желает большинство жителей нашей автономии. У нас все получится, потому что все в наших силах!
Fotografii protocolare în prejma unor conducători ai Federaţiei Ruse poate obţine doar PSRM, lucru demonstrat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Aceasta este cheia succesului.
Vreau să atrag atenţia asupra faptului că Partidul Socialiştilor va susţine un candidat independent la funcţia de Guvernator al Găgăuziei. Noi credem că următorul Guvernator nu trebuie să fie membru de partid. El trebuie să reprezinte întreg poporul găgăuz, făcînd abstracţie de opţiunile politice existente. Noi am organizat împreună referendumul privind vectorul politicii externe. La alegerile pentru funcţia de Guvernator se vor confrunta doi vectori distincţi ai politicii externe. Grupul euro-unionist de la Chişinău va încerca să-şi promoveze propriul Guvernator, dar există şi grupul eurasiatic, care consideră că viitorul Găgăuziei şi Moldovei este alături de o Rusie puternică. Acest grup, ce pledează pentru aflarea alături de Rusia, este condus anume de Irina Fiodorovna Vlah. Dacă locuitorii Găgăuziei sunt pentru Uniunea eurasiatică, pentru Rusia şi împotriva dezmăţului, care se întîmplă în Parlament, atunci la alegeri trebuie votată Irina Vlah.
Хочу акцентировать ваше внимание на том, что Партия социалистов поддерживает независимого кандидата на должность башкана. Мы считаем, что следующий башкан не должен быть членом какой-либо партии. Он должен представлять весь гагаузский народ, вне зависимости от политических убеждений. У нас с Ириной Влах общие позиции по многим вопросам. Мы вместе проводили [в Гагаузии] референдум о внешнеполитическом векторе. (…) На выборах башкана будет два очень четких и ясных геополитических вектора. Группа евроунионистов из Кишинева, которые попытаются протолкнуть «своего» башкана, и есть группа про-евразийская, которая считает, что будущее Гагаузии и Молдовы — вместе с сильной Россией. И это движение, за то, чтобы быть с Россией, возглавляет именно Ирина Федоровна Влах. Если жители Гагаузии за ЕврАзЭС, за Россию, и против того беспредела, что творится сегодня в парламенте, то тогда на выборах следует голосовать за Ирину Влах.
Este adevărat că PSRM-ul lui Igor Dodon a susţinut referendumul ilegal din 02.02.2014, dar nu este adevărat că l-a şi organizat. La fel, PCRM-ul, din care făcea parte Irina Vlah a susţinut desfăşurarea referendumului, care a fost iniţiat şi organizat de administraţia de la Comrat, cu scopul transformării unui conflict intern dintre administraţie şi Adunarea Populară de la Comrat într-un conflict dintre puterea regională şi cea centrală. În privinţa susţinerii de către PSRM a unui candidat independent, acest lucru este foarte util şi de înţeles atunci cînd mai multe forţe politice, neavînd propriul candidat, susţin unul neafiliat politic, cu şanse mari de victorie. Nu este cazul Irinei Vlah. Ea este susţinută de PSRM după ce această formaţiune a făcut promisiuni unor potenţiali candidaţi şi după ce a sfidat voinţa propriei branşe partinice din Găgăuzia. Nu e nimic negativ în faptul că PSRM a decis s-o susţină pe Irina Vlah. Este evident interesul mutual al PSRM şi al Irinei Vlah de a-şi conjuga eforturile în promovarea unei candidaturi cunoscute de către o formaţiune cu cea mai mare susţinere în regiune. Vorba e că PSRM a obţinut în Găgăuzia la parlamentarele din 30 noiembrie 2014 cel mai bun rezultat — 57.1%, sau 35,706 voturi, în timp ce PCRM-ul, din care făcea parte Irina Vlah, de aproximativ 5 ori mai puţin. Este de neînţeles distorsionarea lucrurilor. De fapt, Irina Vlah este candidatul PSRM, care se ascunde sub paravanul neafilierii politice. Această remarcă este importantă fiindcă responsabilitatea pentru implementarea prevederilor programului electoral al Irinei Vlah, care nu are nici un fel de experienţă administrativă, trebuie s-o poarte, deopotrivă, candidatul respectiv, alături de PSRM.
Părăsind PCRM, Irina Vlah practic a ieşit de sub influenţa păpuşarului, acuzînd conducerea PCRM-ului de închinare la formaţiunea lui Plahotniuc. Acest demers al Irinei Vlah nu poate fi calificat decît o provocare la adresa oligarhului. “Despărţirea apelor” s-a produs cînd Irina Vlah s-a aliat cu “prietenul” ireconciliabil al păpuşarului — Guvernatorul în exerciţiu, Mihail Formuzal. De asemenea, Irina Vlah nu poate aştepta nimic bun din partea oligarhului nici după suportul deschis din partea lui Dodon şi a PSRM, întrucît socialiştii reprezintă singura fracţiune care nu este controlată de oligarh. (…) Reacţia nu s-a lăsat aşteptată prea mult, mijloacele de informare ale oligarhului, pur şi simplu, fac din candidatul Kremlinului — Irina Vlah, “una cu pămîntul”.
… покинув ПКРМ, фактически вышла из-под влияния кукловода, открыто обвинила руководство ПКРМ в сдаче партии Плахотнюку. (…) Это, в принципе, иначе как вызовом олигарху назвать нельзя. Последней линией разрыва является ее альянс с заклятым «другом» кукловода — действующим башканом Михаилом Формузалом. Ничего хорошего от олигарха Ирина Влах не может ожидать и после открытой поддержки Додона и ПСРМ. Ведь социалисты — единственная фракция, которую не контролирует олигарх (…) реакция не заставила себя ждать и СМИ «кукловода» просто втаптывают в грязь кандидата Кремля.
Autorul declaraţiei este un cunoscut luptător cu oligarhul şi păpuşarul, Vlad Plahotniuc. Potrivit lui, Irina Vlah a fost pînă nu demult o banală marionetă a păpuşarului. În momentul în care Irina Vlah a decis să părăsească PCRM şi să adere la PSRM, aceasta a rupt sforile ce o legau de păpuşar şi chiar l-a sfidat pe acesta, afiliindu-se inamicului declarat al păpuşarului — Mihail Formuzal. Dar impertinenţa păpuşarului este atît de mare, încît acesta a decis s-o atace pe Irina Vlah prin intermediul imperiului său mediatic, făcînd abstracţie de faptul că Irina Vlah este chiar candidatul Kremlinului. Aşadar, impertinenţa oligarhului Plahotniuc a ajuns pînă la limita sfidării Kremlinului însuşi, ceea ce este inimaginabil. Am putea spune că păpuşarul oligarh riscă să-şi rupă gîtul, sfidînd Kremlinul. Însă autorul ne atenţionează subtil că există şi partea de revers a medaliei — s-ar putea că atotputernicul păpuşar să reuşească să corupă el Kremlinul. Temerea sinceră a autorului nu este atît de neîntemeiată, dacă ne amintim că unii, înainte de ajunge în Kremlin, au trecut prin “cooperativa Ozero&rdquo.
Cred că mai este timp pentru negocieri şi formarea unei coaliţii majoritare pro-europene. Aceasta şi-o doresc cetăţenii şi nu degeaba a venit ieri la Chişinău consilierul cancelarului german. (…) A vota un guvern, înseamnă a participa la guvernare. De ce să ne asumăm răspunderea pentru un guvern, dacă nu avem măcar un portar acolo? (…) Avem nevoie să vină europenii să facă ceea ce trebuie, dar nu doar să ne sugereze.
Exprimarea convingerii liderului PL, Mihai Ghimpu, că a fost constituită coaliţia camuflată PLDM-PDM-PCRM şi chiar axa anti-europeană Chişinău- Beijing, iată că vine în contradicţie cu dorinţa necamuflată a PL de deveni totuşi parte a coaliţiei de guvernare, chiar şi în postură de “portar acolo”. Se pare că pentru atingerea acestui scop PL a irosit toate mijlocele, dar fără succes. Deci, rămîne ultima speranţă — să se implice europenii, dar nu cu sugestii, cu impunerea punctului de vedere al PL.
Prezenţa lor [a emisarilor partidelor europene, precum şi vizita consilierului cancelarului german, Christoph Heusgen] demonstrează că Europa doreşte o alianţă a acestor trei partide, PLDM, PD şi PL. Republica Moldova nu are viitor fără reforme. Iar reforme fără sprijinul partenerilor occidentali, nu pot avea loc. (…) Cursul european trebuie să aibă un Guvern stabil. Guvernul ca să facă reforme trebuie să aibă în spate o majoritate sigură. Dacă să descifrez eu asta, înseamnă o alianţă fără comunişti.
Invocarea în permanenţă de către Mihai Ghimpu a suportului din partea UE pentru o coaliţie PLDM-PDM-PL, fără participarea PCRM, a fost combătută la fel de insistent de către liderul PDM, Marian Lupu, care insistă că reprezentanţii familiilor de partide europene au încercat doar să faciliteze negocierile dintre cele trei partide, care au fost implicate în negocierile privind constituirea coaliţie de guvernare, fără a impune ceva în mod imperativ. În plus, reprezentanţii UE au menţionat necesitatea menţinerii unui dialog între toate formaţiunile parlamentare, specificînd că nu-i interesează culorile politice a componentelor alianţei de guvernare, ci calitatea guvernării, capacitatea de onorare a obligaţiunilor asumate faţă de cetăţeni şi partenerii internaţionali.
Nu va fi un Guvern Leancă, ci un Guvern PDM, PLDM şi PCRM. Printre candidaturi este o persoană care ne-a trădat anterior partidul. Un alt candidat, care ar putea să devină ministru al apărării, pledează pentru federalizarea Republicii Moldova. El spunea că singura soluţie pentru rezolvarea problemei transnistrene este federalizarea. Nu vom vota pentru un astfel de guvern. Vom vedea care va fi, totuşi, lista definitivă propusă pentru vot. (…) Ei au format o coaliţie din 63 de mandate, iar poziţia cea mai favorabilă acum o are PCRM. Astfel se explică faptul că Partidul Comuniştilor înaintează tot felul de condiţii.
Liderul PL, Mihai Ghimpu, insistă constant pe versiunea că s-ar fi creat o coaliţie camuflată dintre PDM, PLDM şi PCRM. Este important să se clarifice dacă Mihai Ghimpu chiar crede aşa sau insistenţa sa pe versiunea respectivă are la bază interesul de a provoca aversiunea segmentului opiniei publice pro-europene pentru o astfel de eventuală coaliţie. În primul caz, PL nu are decît să se declare în opoziţie şi să-şi desfăşoare activitatea în calitatea respectivă. Ţinînd cont de faptul că vice-preşedintele PL, Dorin Chirtoacă, continuă să îndemne liderii PLDM şi PDM să revină la ideea acceptării PL în coaliţie se poate afirma că este vorba despre ultimele încercări de cramponare de guvernare. Exerciţiul final în această întreprindere va fi votul PL pentru sau împotriva candidaturii lui Iurie Leancă la funcţia de premier.
Încerc să-l înţeleg pe Ghimpu, invitatul emisiunii Lorenei Bogza, deşi, recunosc, este destul de dificil. Analiştii politici aşteaptă mişcări inteligente de la el în acest moment de cumpănă, dar eu înţeleg altceva, cunoscîndu-l suficient de bine în patru ani de mandat. Ghimpu nu poate nicidecum accepta că Plahotniuc l-a folosit ca bîtă împotriva duşmanului lui de moarte, l-a “premiat” generos pentru servicii, iar acum s-a lepădat de el ca de o rîie. Ghimpu îi poartă o frică atît de mare încît cu greu îi silabiseşte numele. Eu sper totuşi că în PL sunt suficiente persoane care înţeleg că şeful lor nu mai este capabil de nimic. Frica i-a pătruns pentru totdeauna în oase.
Reacţia respectivă la prestaţia liderului PL, Mihai Ghimpu, mai degrabă generează noi întrebări, decît răspunde la cele formulate direct. De exemplu, cine sunt “duşmanii de moarte”? Dacă în triunghiul Plahotnic-Filat-Ghimpu ultimul a fost folosit de primul împotriva “duşmanului lui de moarte”, iar apoi a fost lepădat, atunci în ipostaza de “duşman de moarte” pentru primul putea fi doar Vlad Filat. Mai departe, este oare posibilă împăcarea “duşmanilor de moarte”? Probabil nu, este posibilă doar subjugarea învinsului de către învingător? Învingător poate fi doar cel care a fost mai bine echipat şi după victorie îşi aruncă uneltele utilizate. Aşadar, potrivit autorului, învingător este Plahotniuc, care în 2011 a fost identificat drept “păpuşar” de către Filat. Dacă “păpuşarul” şi-a învins “duşmanul de moarte”, atunci oare în ce l-a transformat? Cum de se întîmplă că anume aceşti doi gentlemeni — Plahotniuc şi Filat, în noile lor posturi de învingător şi învins, au constituit APME-ul minoritar, rezervîndu-şi sieşi dreptul de a fi “creierul” coaliţiei prin intermediul Reuniunii Liderilor Alianţei? Cu ce l-a premiat, totuşi, Plahotniuc pe Ghimpu şi în ce constă generozitatea primului şi ingratitudinea celui de al doilea?
Principalul în politica lor este ca Filat să scape de Leancă. Îl pune la rîşniţă, îl învîrte o dată pe rîşniţă şi pe urmă vin cu candidatul care vor ca atare. Pentru că ei nu îl vor ca atare pe Leancă. Iată care e problema. (…) Noi nu vom accepta jocurile PD-ului şi PLDM-ului, jocurile interne sau jocurile externe cu Rusia. Noi suntem partid liberal, al libertăţii.
Afirmaţiile liderului PL, Mihai Ghimpu, se bazează pe presupunerea că fricţiunile dintre liderul PLDM, Vlad Filat, şi vice-preşedintele PLDM, Iurie Leancă, manifestate în mod public, ar fi ajuns la limita după care Filat ar vrea să scape de Leancă cu ajutorul PL, care la rîndul său nu doreşte să fie parte la acest joc. Dacă această presupunere este corectă, atunci nevotînd garnitura guvernamentală a candidatului “de ochii lumii” a PLDM, Iurie Leancă, tocmai contribuie la realizarea obiectivului liderului PLDM. Doar uneori atingerea obiectivului rîvnit se poate realiza, deopotrivă, prin acţiune sau inacţiune. Iurie Leancă are garantat “de ochii lumii” 42 de voturi din cele 51 necesare, în condiţiile în care PSRM s-a declarat în opoziţie dură faţă de APME, iar PCRM în opoziţie la fel de dură faţă de Iurie Leancă. Singura speranţă pentru Iurie Leancă este votul de susţinerea a fracţiunii PL. Fiind lăsat în afara APME, PL are de pierdut în ambele cazuri — şi dacă votează pentru guvernul Leancă, şi dacă nu votează. Diferenţa este că primul caz, în principiu, poate deschide oportunităţi pentru aderarea ulterioară a PL la APME. Cea de-a doua variantă va avea drept consecinţă înaintarea altei candidaturi la funcţia de prim-ministru, care va fi agreată de PLDM, PDM şi PCRM, consolidînd alianţa camuflată a celor trei formaţiuni sau chiar oficializarea acesteia. Este la discreţia PL să decidă care dintre cele două perspective i se pare mai potrivită sau dacă există şi alte versiuni de desfăşurarea e evenimentelor.
Partidul Democrat doreşte să renunţe la parteneriatul cu Uniunea Europeană şi să se reorienteze în consolidarea relaţiilor bilaterale cu China. (…) La discuţii am auzit că ei au o înţelegere, un contract cu China. Am aflat acuma că ei nu sunt gata să facă reforme, ceea a fost confirmat de Lupu în cadrul unei emisiuni, şi vor să înlăture Fondul Monetar Internaţional, fără de care nu e Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, nu-i Banca Europeană pentru Investiţii. Ei vor să ea 2 mlrd dolari de la chinezi, aşa cum a vrut Voronin în 2009. (…) Ei se declară europeni, dar de aici vor să scape de europeni. Eu nu-i pot duce în China, dar Voronin i-a dus în China. (…) să construiască drumul Chişinău-Pekin.
În contextul ultimelor eforturi ale cercurilor interesate din spaţiu UE de a remedia relaţiile dintre PLDM şi PDM, pe de o parte, şi PL, pe de altă parte, liderul PL, Mihai Ghimpu, recurge la măsuri extravagante pentru a convinge opinia publică că aşa-zisa coaliţia minoritară a APME are de gînd să renunţe la parteneriatul cu UE. Acesta după ce Republica Moldova, condusă de cele două formaţiuni din APME, a semnat Acordul de Asociere şi s-a angajat să implementeze prevederile acestuia.
În principiu, nu poate există nimic rău în eventuala cooperarea financiar-economică a Republicii Moldova cu China, care este un partener economic foarte important al UE. Invocînd eventuala investiţie chineză de $2 miliarde în economia Republicii Moldova, PL a urmărit probabil scopul să dovedească existenţa liantul ideologic al coaliţiei camuflate a PLDM, PDM şi PCRM. Este adevărat că aceste gen de argumentare nu este specific doar PL. De exemplu, în 2001 Preşedintele Vladimir Voronin, liderul PCRM, l-a invitat la Chişinău pe Preşedintele Chinei, Jiang Zemin, pentru a stabili relaţii economice, dar mai ales pentru a combate acuzaţiile membrilor activi ai PCRM de abatere a conducerii formaţiunii de la valorile comuniste, în contextul adoptării deciziei de aderarea Republicii Moldova la OMC şi la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE). Conflictul s-a iscat în cadrul PCRM din cauză că Aprilie 2001, la congresul formaţiunii, care obţinuse la parlamentarele din februarie 2001 victoria cu o majoritate constituţională, atît OMC, cît şi PSESE fusese identificate drept “instrumente ale imperialismului american”, şi doar peste o lună de zile şeful statului şi preşedintele PCRM îşi schimbase atitudinea cu 180 grade. În circumstanţele menţionate, vizita la Chişinău a Preşedintelui Republicii Populare Chineze, Jiang Zemin, fusese folosită de Vladimir Voronin pentru a-şi convinge colegii de partid că Republica Moldova intenţionează să aplice modelul chinezesc pentru dezvoltarea ţării. Manevra a reuşit atunci. Opt ani mai tărziu, în 2009, după răcirea relaţiilor Republicii Moldova cu UE, conducerea PCRM a recurs la o manevră similară, invocînd existenţa unor tratative cu partea chineză privind elaborarea unor proiecte ce urmau a fi susţinute prin intermediul unor investiţii chinezeşti în valoare de aproximativ $2 miliarde.
După cum vedem, liderul PL Mihai Ghimpu, invocă precedentele respective pentru a fundamenta existenţa unui plan de depărtare de UE şi ancorarea Republicii Moldova la interesele Chinei.
Au hotărît să aştepte alegerile locale, pentru ca PCRM să mai folosească sigla pentru a cîştiga nişte sufragii. Iar după aceasta PCRM se va contopi cu Partidul Democrat. (…) PCRM a trişat atunci cînd a înaintat condiţii privind susţinerea Guvernului. Ei vor vota şi pentru dracu, nu doar pentru Iurie Leancă, numai ca să nu fie alegeri anticipate. Problema este că Voronin nu ştie că nu mai este ce fura în această ţară, că în buget există o gaură de un miliard şi jumătate de lei, iar din rezervele Băncii Naţionale s-a furat un miliard de dolari.
Este un lucru normal cînd politicienii îşi etalează propriul potenţial, atacînd concurenţii. Liderul PSRM exagerează însă atunci cînd extrapolează propria-i condiţie, în care se afla în perioada noiembrie 2011 — martie 2012, cînd era, probabil, pregătit să voteze şi “pentru dracu, nu doar pentru” Nicolae Timofti. Igor Dodon trece uşor peste faptul că PCRM are totuşi în prezent un suport popular de aproximativ 20%, în timp ce în perioada invocată pentru comparaţie PSRM avea un suport de aproximativ 1%. Deci, Igor Dodon era mult mai motivat să voteze şi “pentru dracu” numai să nu se ajungă la alegeri anticipate. În al doilea rînd, Igor Dodon trece peste faptul că PCRM a declarat public că nu va vota pentru un guvern condus de Iurie Leancă, lucra care va putea fi verificat doar într-o săptămînă. În al treilea rînd, atacînd PCRM şi liderul acestuia, care l-a făcut politician influent pe Igor Dodon, acesta din urmă dă un exemplu “demn de urmat” pentru noii colegi din fracţiunea PSRM. În sfîrşit, Igor Dodon ar datora opiniei publice o explicaţie — cu ce este mai defectuos un vot în favoare lui Iurie Leancă, decît în favoare lui Nicolae Timofti? În eventualitatea în care liderul PSRM va insista pe necesitatea alegerilor parlamentare anticipate, el ar trebuie să ţină cont că PCRM a fost furat, la modul direct, de 5% din voturi prin intermediul lansării în alegeri a aşa-zişilor comunişti reformatori. În schimb, PSRM a fost favorizat la modul direct de către guvernanţi, cu aproximativ jumătate din cele 20% de voturi acumulate, prin scoaterea din cursă a “Patriei” lui Renato Usatîi. Aşa că lucrurile nu sunt atît de transparente, precum îi pare liderului PSRM. Un exemplu în acest sens este că PSRM a pierdut alegerile în secţiile de votare din Rusia în favoare unei formaţiuni care nici măcar nu a depăşit pragul electoral, şi acesta în pofida suportului deschis al lui Vladimir Putin pentru PSRM.